Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 26

Max:

Sunt în masina si ma îndrept spre casa. E vineri și nu am m-ai vazut-o de 5 zile. I-am dat în timpul asta cateva mesaje,dar nu a catadictist sa-mi răspundă la nici unul.
Am vorbit si cu Alina sa vad dacă știe ceva de ea,iar roscata mi-a spus ca probabil e ocupata cu pregătirile pentru nunta de asta nu-mi răspunde.
Asa am aflat si eu ca maine,Oana se mărită.
Sunt rupt de oboseala și ca sa dau cat de cat randament la munca,am băgat cafea în mine zilele astea cat sa-mi ajunga pentru o luna.
Insa astazi,Dima m-a trimis acasă cand a văzut ca nu mai rezist si nu mai sunt efectiv in stare sa fac nimic. Stie ca motivul oboselii mele este,ea, asa ca nu a insistat cu întrebările,ci pur și simplu mi-a spus sa plec ca se ocupa el de toate.
Acum intru pe strada îngustă pe care o cunosc de o viata si mintea imi fuge încontinuu la ea.
O vad în toate femeile ce imi ies în cale. E obsesia mea. Iar mintea mea nebuna nu ma ajuta deloc ca sa-mi mentin cat de cat controlul. Intr-una imi induce fel de fel de ganduri,fantezii sau amintiri cu ea. Ajung sa ma pierd prin ele si sa nu mai gândesc efectiv limpede.
"Dumnezeule!! Am nevoie sa o vad,trebuie din nou sa o simt. Si trebuie sa fac cumva sa o păstrez. Nu vreau sa plece. Nu vreau sa-i mai dau drumul niciodata."
Cand mi-a spus ca ma iubește,am crezut ca am murit si am ajuns în Rai. Stiam ca o face. O simțeam,dar sa o aud ca-mi spune...a fost de vis.
-Ce dracu?marai cand o minge imi zboară prin fata si franez brusc,apoi vad un baiat cum se repede glonț spre ea.
Trag frana de mana si cobor din masina,apoi ma uit după pustiul ce a trecut vijelios prin fata mea.
Il vad cum își recuperează mingea dintre masinile parcate pe trotuar,apoi se întoarce și vine spre mine cu ea sub brat.
- Ma scuzați,domnule...spune spășit. Nu m-am uitat sa vad dacă vine vreo masina. Eu...voiam doar sa prind mingea.
Imi las privirea în jos,iar când ochii mei ii întâlnesc pe ai lui,pamantul se zguduie sub picioarele mele. Clipesc o data,de doua ori în speranța că ce vad este rodul imaginației mele,dar pustiul din fata mea nu dispare.
- Domnule,sunteți bine?intreaba si o sprânceană i se arcuieste usor.
Inspir si mai clipesc o data,dar tot nu dispare.
- Cum te cheamă?intreb pe un ton jos si isi freacă ceafa cu mana libera,dupa o intinde spre mine.
"Nu pare de loc intimidat."
- Ares,domnule. Numele meu este Ares.
In următoarea secunda totul in capul meu capata sens si piesele se așază una lângă alta ca intr-un puzzle perfect.
"E baiatul ce era cu,psychi mou in prima zi când am vazut-o si daca pana acum câteva secunde doar am avut impresia ca acest copil ar putea fi al meu,acum sunt ferm convins de lucrul asta."
L-am simțit. Am stiut de cand i-am văzut ochii,iar acum ca ii știu si numele sunt 100% convins ca e al meu.
"Nu pot sa cred ca mi-a ascuns asa ceva!!!"
- Max,raspund si intind mana,apoi o strang pe a lui.
Il scanez din cap pana-n picioare si drept va spun ca imi seamana leit.
Nu imi trebuie nici un test care sa imi confirme ca sunt tatal lui. Stiu ca Ares e băiatul meu.
Ma uit la el si ma vad pe mine. Pielea e doar cu o nuanta mai deschisa decât a mea,dar tot ciocolatie este. Pe lângă asta imi poarta si culoarea ochilor,plus forma fetei. Ingerasul are fata rotunda,iar el are pomeții si maxilarul daltuiti exact ca mine. Atunci când l-am văzut prima data nu am fost atent la el,pentru ca toata atentia mea era îndreptată spre ea,dar acum știu.
"El este al meu,doar ca nu o știe...încă...dar am sa ma ocup de asta personal,imediat ce pun mana pe psychi mou."
- Ai grija de tine Ares,spun in timp ce gandurile mi se amesteca în cap si ma întorc pe calcaie.
Urc în masina si vreau sa pornesc,dar Ares imi bate în geam și ma opresc ca la comanda.
Las geamul in jos si ma uit la baiatul meu.
"Dumnezeule,baiatul meu!!!Nu imi vine sa cred ca am un copil!"
- Hmm...pot sa va întreb ceva?intreaba putin nesigur.
- Sigur,întreabă-mă orice,raspund si ma cutremur usor pe scaun din cauza ochilor ce ii sclipesc intr-un mod arzător.
- Max si mai cum?vrea sa stie si deja ii aud rotitele cum i se invart in cap.
- Max Chronis.
Ma privește si da din cap in semn de aprobare,dar o face intr-un mod meditativ.
- Aha...pot sa va mai întreb ceva?
Imi vine sa rad când il aud.
Il iubesc pe copilul asta. E totul meu.
"Cum poți iubi in cateva secunde? Habar nu am,dar il iubesc exact asa cum am inceput sa o iubesc și pe maica-sa. Tot intr-o secunda."
- Da-i drumul!il indemn sa vorbeasca si ii zambesc larg.
Un zâmbet ce mi se pune pe buze in cel mai natural mod cu putina.
- Ai scris vreodată scrisori si te semnai M.C?
Ridic usor dintr-o sprânceană cand ii aud întrebarea.
"Nu știu dacă ingerasul i-a spus ceva despre mine sau de unde știe el de scrisori. Nu stiu daca e bine sa ii spun sau nu,dar nu vreau sa il mint,asa ca...aleg calea corecta."
- Da,raspund scurt.
"Nu vreau sa dezvalui prea mult din trecut pentru ca inca nu cunosc motivele pentru care l-a ținut departe de mine,dar nici nu vreau sa-l mint. Am sa-i raspund cat pot de simplu la orice fel de întrebare,pentru ca asa mi se pare corect. Eu nu am știut de existenta lui si nu vreau sa ma invart dupa deget ca sa-i las doamne ferește impresia ca l-am părăsit sau mai rau,ca nu mi l-am dorit."
Vad rosu în fata ochilor numai cand ma gândesc la lucrul ăsta.
"Cum a putut sa imi faca una ca asta?Cum sa imi ascundă copilul?"
Clatin din cap nervos fiindca in clipa asta ma simt trădat si foarte furios,iar asta nu e momentul in care sa fac pe nebunul.
Inspir si expir adanc incercand sa ma calmez si imi țintesc din nou privirea pe,Ares.
- Ai fost iubitul mamei?pune întrebarea si imi abtin ranjetul crud ce vrea sa-mi ridice un colt al buzelor.
"Sunt jumatatea ei si taică-tu implicit,imi vine sa ii spun. Si am sa o rup pe ma-ta cand pun mana pe ea."
- Urca!raspund in schimb si se uita la mine ca la un nebun.
"Mda...sunt un strain ce măsoară aproape 2m si ii cer sa urce cu mine in masina. Probabil il bag putin in sperieți,dar nu am cum sa port discuția asta cu el in mijlocul străzii."
- Eu nu pot sa urc,domnule. Nu va cunosc.
"Deștept baiat."
- Atunci vorbeste cu maica-ta si spune-i de mine. O sa te lase sa urci,il asigur. Nu vreau sa iti fac vreun rau sau ceva.
"Nu...eu nu am sa iti fac tie rau niciodată,dar am sa distrug pe oricine o sa vrea vreodată în viata asta sa te răneasca."
Vad cum își scoate telefonul din buzunar cu privirea inca țintite pe chipul meu,apoi o coboara si o suna pe ma-sa.
"Aolooo...cand pun mana pe ea o sa fie vai si amar de curul ei."
Aud o masina cum claxonează in spatele meu si ies din ganduri. Ma uit în oglinda retrovizoare sa vad cine e,dar nu il cunosc. Calc accelerația si ma trag puțin pe dreapta ca sa-i fac loc,iar dupa ce trece pe lângă mine,nu durează mult și Ares urca pe scaunul din dreapta.
- A spus ca am voie sa merg oriunde cu tine,imi zice in timp ce isi pune centura.
- Normal,raspund si plec de pe loc.
Conduc inapoi spre sediu și il vad cum ma studiază în amanunt.
Inghit in sec.
"Ar trebui sa am discuția asta cu el in timp ce e si ingerasul de fata,dar nu mai am răbdare. Vreau sa știe de mine si vreau sa il cunosc. Am 10 ani de recuperat."
- Ce facea maica-ta?intreb in timp ce fac un viraj la stanga.
- E prinsa cu pregătirile pentru nunta mătușii.
"La cum o cunosc eu si la cum ma cunoaște ea pe mine,ii clipa asta ii tremura chiloții pe ea."
Nu mai spunem nici unul nimic pana ajungem la sediu,iar dupa ce parchez,coboram amandoi din masina.
Imi las privirea sa alunece pe el si inima incepe sa-mi bubuie in piept cand il vad ca încă continua sa ma scaneze cu ochii lui întunecați.
"Dumnezeule! Baiatul meu!!"
Zambesc cand privirea ii vibreaza in ton cu a mea si il prind cu o mana de dupa umeri,apoi il lipesc de mine si pășim spre sediu.
- Unde suntem?
- Aici muncesc eu. E un atelier auto,vrei sa vezi?
- Da,imi plac mașinile!răspunde entuziasmat.
"Normal ca ii plac,doar e baiatul meu."
Intram în cladire,apoi in atelier si ii vad pe baietii cum muncesc de zor. Se opresc cand trecem pe langa ei si ii salut cu o mișcare a capului. Majoritatea se uita putin chiorâș la Ares,dar nici unul nu spune nimic.
Ii arat brunetelului cu ce ma ocup și pare foarte interesant de tot ce e în jurul lui.
Cand terminam turul,ieșim din atelier si urcam scarile ce duc spre birouri. Trecem dincolo de usa din sticla,apoi traversam holul lung și fără sa ii arunc vreun cuvânt secretarei,intram in biroul meu și dau de Dima. Blondul ridica ochii din laptop si rămâne blocat cand il vede pe Ares. Eu in schimb ma gândesc cum sa-i spun lui,Ares ca e baiatul meu,pentru ca vreau sa știe de mine. Nu imi doresc sa mai stau nici macar o secunda departe de el.
- Salut!spune Dima cand isi revine in fire. Te-ai întors...continua,dar nu își muta privirea de pe brunetel.
- Da. Trebuie sa vorbesc cu Ares si m-am gândit sa vin aici.
"E singurul loc unde ma simt în largul meu."
- Buna ziua,domnule! Eu sunt Ares,se prezintă baiatul meu si imi cobor privirea pe el.
Zambesc cand il vad ca e stapan pe el si nimic nu pare sa il miste.
"Sunt mândru de controlul de care da dovada."
- Salut! Sunt Dan,raspunde fratele meu si isi muta ochii verzi albastrui pe mine,apoi ma priveste întrebător.
Ii fac semn sa lase întrebările pe alta data si da roata biroul,dupa se postează in fata lui,Ares.
Blondul ce e la fel de inalt si mare ca mine,intinde mana spre baiatul meu ce sta ferm pe poziții si un ranjet imi apare pe buze.
"Se vede ca prin venele lui curge sangele meu. Sa fii intr-un loc strain cu doi necunoscuți nu cred ca orice copil ar rămâne indiferent si sigur pe el asa cum o face,Ares."
Dar baiatul meu sta drept in fata noastra si ii strange mana blondului,apoi ridica privirea spre mine si zambeste.
- Lasa-ne singuri,Dima,ii cer in timp ce dau si eu la rândul meu salut cu el.
- Ma suni când poți,spune in timp ce isi îndreaptă pasii spre usa. Trebuie sa vorbim.
Mai ca nu-mi dau ochii peste cap cand il aud.
"Zici ca ar fi nevasta-mea."
Dupa ce usa se închide in urma lui,ii fac semn micuțului sa se așeze pe un scaun,iar eu ma pun pe cel de lângă el si ne privim în ochi.
- Eu cred ca ar trebui sa fie si mama ta aici ca sa purtam conversația asta,spun in timp ce imi trec incet o mana prin par. Dar lucrurile sunt atat de încurcate,oftez pentru ca nu stiu de unde sa încep și unde sa termin.
El in schimb se uita la mine si continua sa-mi zâmbească.
- Spune-mi ce vrei sa-mi zici,imi cere si il privesc preț de câteva secunde in tacere.
Incep sa-mi fac ordine prin ganduri,iar cand haosul din mintea mea se linisteste putin,hotarasc ca cel mai bine e sa smulg bandajul din prima.
"Nu are rost sa ma invart dupa deget. Oricum de aflat tot o sa afle ca e baiatul meu."
- Ti-a povestit vreodată mama ta despre tatăl tau?
- Nu prea multe,raspunde ridicând usor dintr-un umar. Dar știu despre tine.
Ma uit la el surprins.
"Si asta ce mai vrea sa insemne?"
- Stii cine sunt eu?intreb cu o sprânceană ridicata.
- Acum știu,raspunde si se da jos de pe scaun,apoi imi sare în brate.
"Dumnezeule! Cred ca o sa imi bubuie inima de fericire. Imi strang baiatul in brate și sa fiu al dracu daca nu imi curge o lacrima pe obraz. Sunt atat de fericit! Il iubesc pe copilul asta atat de mult! El e noua mea lumea."
- Cum?intreb nesigur.
Nici nu mai știu de cand nu am simțit nesiguranta. De fapt știu,a fost în ziua în care ea a plecat,dar acolo era însoțită de alte emotii.
- Pai...incepe si se retrage putin din bratele mele cat sa ma privească în ochi. Am găsit o cutie veche anul trecut în dulapul mamei. Era plina de scrisori si toate erau semnate M.C.
- Mi-ai citit scrisorile?intreb razand usor.
- Nu pe toate,doar câteva. Dar le-am verificat și toate aveau aceeași semnatura.
Dau aprobator din cap pentru ca nu stiu ce sa-i spun.
- Dupa am găsit poze...poze cu mama și cu un băiat. Cand te-am văzut prima data nu eram sigur ca ești tu,apoi cand mi-ai spus ca te cheamă Max am făcut legatura. "M"de la Max. De aceea am întrebat si mai cum?
- Iar când am zis Chronis ti-ai dat seama de la ce venea "C",continui în locul lui.
Il vad cum zambeste,iar bucuria ce ii curge prin vene i se citește si in ochi.
Mi se topește sufletul datorita zâmbetului sau.
-Ares,ii spun numele cu blandete si il mangai incet pe obraji. Eu trebuie sa vorbesc prima data cu,psychi mou. Am câteva întrebări pentru ea,dar sa știi ca nu am știut de tine.
Ma întristez imediat ce cuvintele imi părăsesc gura,fiindca ma doare îngrozitor faptul ca nu am știut de el.
"Zece ani eu nu am știut ca am un copil!"
- Nu vreau sa te superi pe mama ta pentru ca nu mi-a spus,continui si incuviinteaza usor din cap. Nu stiu care au fost motivele,dar îți promit agòri mòu ca nu am sa-ti mai dau drumul niciodata acum ca te-am găsit.
Ma priveste cu atenție in timp ce vorbesc,iar cand termin isi mijeste ochii negrii la mine.
- Ce înseamnă? Ai spus 2 cuvinte pe care nu le-am înțeles.
- Stii rusa?raspund in schimb.
- Nu. Erau in rusa?intreaba surprins.
Zambesc.
- Bun. Pentru ca eu am sa te învăț sa vorbești pe limba mea.
- Ce tare!!exclama si imi inlantuie gatul mai tare cu bratele.
Imi bag nasul in parul lui si il adulmeca. Imi inund plămânii cu mirosul său,apoi ma retrag putin si il sarut pe tampla inainte de a vorbi.
- Primul cuvânt "psychi mou" înseamnă sufletul meu,soptesc si numai faptul ca cele doua cuvinte se desprind de pe buzele mele imi face sufletul sa vibreze. Al doilea cuvânt "agori mou" înseamnă baiatul meu,continui si Ares zambeste in coltul gurii.
- Aha...imi place cum suna limba asta,surade si cateva scantei se aprind in abisurile negre.
"Normal ca ii place. Acelasi sange curge si prin venele lui."
- Iar al treilea cuvânt pe care o sa trebuiască sa-l tii minte este "se agapó".
- Se agapó,repeta dupa mine si zambeste.
- Naí agóri mou,se agapó!(Da baiatul meu,te iubesc!)
- Si ce înseamnă?intreaba curios.
- Inseamna ca te iubesc,raspund privindu-l adanc in ochi ca sa nu aiba nici un dubiu ca nu ar fi asa.
- Se agapó,tată!chitaie fericit.
Si inca o data simt cum inima mea se umple de fericire. Imi strang baiatul in brate și o simt cum bate în același ritm cu al lui.
"Al meu!"