Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 67

    Lex:

   Urc in masina si pornesc spre Pallas Mall. Urmează sa ma întâlnesc cu Oana,dar o sa vina și Deea cu noi. Am sunat-o ieri sa vad cum se simte si din una in alta am ajuns sa-i spun ca trebuie sa merg la Mall. Asa ca,a vrut si ea sa vina ca sa faca cateva cumpăraturi fiindca nu o mai incap hainele.
   Jumatate de ora mai târziu,parchez  masina la câțiva metrii de intrarea în Mall si intind mana spre scaunul din dreapta dupa geanta,apoi cobor si ma indrept spre terasa unde stiu ca ma așteaptă fetele.
    -Buna!ma saluta amandoua cand ajung langa masa lor.
    -Buna! Ce faceți?le intreb si ma asez pe scaun de langa,Oana.
    -Eu sunt bine,raspunde bruneta mea si ma îmbrățișează.
    -Eu ma bucur ca am ieșit cu voi,chiar voiam sa mai vorbesc cu tine Lex,spune Deea. Tu ai deja 3 copii,iar eu mor de frica numai cand ma gândesc ca trebuie sa nasc.
    Zambesc cand o aud.
    "La prima sarcina si mie mi-a stat inima in gat atunci cand a venit momentul sa nasc. Si e normal sa fie asa. E frica de necunoscut. Acum insa...in cazul meu,e alta mâncare de peste."
     -Totul o sa fie bine,o asigur in timp ce o chelnerita apare langa noi si ne ia comanda.
       Eu cer o ciocolata calda,Oana o cafea,iar Deea un suc.
     -Bine ca astăzi e cald,spune Oana in timp ce isi lasa capul pe spate si închide ochii ca sa se bucure de soare.
      -Da,altfel inghetam pe terasa,raspund si privesc oamenii din jurul nostru,ce la fel ca noi,au ieșit ca sa se bucure de soare.
       E Martie,iar pentru începutul primavarii,astăzi chiar e o zi călduroasă.
       -Eu ma bucur ca se încălzește,zice Deea si imi mut ochii pe ea. O sa-mi fie mult mai lejer sa ma îmbrac cu rochii,decât sa ma chinui cu tot felul de pantaloni. Zilele trecute cand am văzut ca nu-mi mai pot încheia nasturele de la blugi,am început sa plang,continua,iar Oana rade usor când o aude,in vreme ce eu o privesc si o compătimesc.
     Chiar o inteleg si da,are dreptate. E mult mai simplu sa tragi o rochie pe tine,decât sa te chinui cu pantaloni si bluze,care oricât de faine ar fi,tot nu se vad bine. Cand devii precum un balon,nimic nu mai sta cum trebuie pe tine,nici macar hainele pentru femei însărcinate. Dar eu m-am obișnuit. Dupa 3 sarcini,a devenit un lucru normal sa-mi vad trupul cum se transforma,apoi sa ma lupt dupa naștere cu kilogramele în plus.
    -Eu m-am obișnuit cu luatul si scăzutul asta in greutate,dau glas gândurilor. A ajuns sa fie un lucru normal pentru mine,continui zambind in coltul gurii. Oricum nu te stresa,ai sa dai totul jos dupa ce nasti. Apropo,cat mai mergi la munca?
    -Doar luna asta,dupa raman acasă. Aștept doar sa găsească baietii o noua secretara si dupa gata. Nu mai merg.
      Incuviintez din cap,apoi imi mut privirea pe,Oana cand incepe sa chicoteasca.
      -Ce e?intreb cu o sprânceană ridicată.
    -Ma gândeam...spune cu glas meditativ. Cum e sa trăiești cu trei barbati Chronis in casa?întreabă si incepe sa joace din sprancene.
     -E super,surad. Dar amandoi baietii ii seamana lui Max...la fel de încăpățânați,oftez si clatin incet din cap. Numai cum vor ei,cand vor ei. Ares nu a fost asa inainte,dar de cand cu,tat-su,si-a luat lumea in cap.
      -Ii răsfață,ticălosul,spune râzând. Imi amintesc ca asa facea si cu tine.
      Chicotesc.
      -Si inca face,continui si un zambet urias ii curbeaza buzele.
      -Ma bucur,Lex. Chiar ma bucur.
      -Stiu,raspund si ma intind sa o îmbrățișez.
       Stam cateva clipe in tacere,apoi din nou incepe sa chicoteasca.
       -Ce mai e?o intreb amuzata.
     -Deci...sa înțeleg ca personalitate dominanta a lui Max,s-a transmis si la progeniturile lui?
    Incep sa rad când o aud.
    "Era de așteptat ca baietii sa-i semene lu' tat-su si la comportament,nu doar la infatisare. Dar ei sunt mai ceva decât,Max,fiindca el le sufla in borș,iar nazdravanii prind coarne. Cand i-am cerut sa nu le mai facă toate nazurile,a spus ca sunt mici. Cum sa nu le facă? Acum trebuie sa se bucure cat mai mult de toate,ca mai târziu o sa crească,iar timpul nu o sa le mai ajungă sa faca tot ce vor exact atunci cand isi doresc. Si ii dau dreptate. O data cu trecerea timpului,nu iti mai permiți luxul de a te bucura de orice clipa. Intervin tot felul de neprevazute si iti dau tot programul peste cap."
    -Da,raspund intr-un final cand ea pocnește de cateva ori din degete in fata mea si ma scoate din ganduri. Sper ca Eris sa nu semene cu tat-su,ca imi ajung ei trei.
    -Bine ca Dan e un bărbat calm,noi nu cred ca o sa avem probleme de genul asta,intervine Deea in discuție si ma blochez cand o aud.
     Chelnerita ne aduce comanda si ne-o pune în fata,iar gandul meu fuge imediat la blond.
     "E adevărat ca Dan e un bărbat mai liniștit și mai cald,dar e la fel de intunecat ca,Max. Bine,acum nu știu cum se comporta cu ea in privat,dar din câte am ajuns eu sa-l cunosc pe,Dan,nu e nici el usa de biserica."
        Lucru ce nu pot sa i-l spune,Deei,asa ca imi tin gura si nu fac altceva decât sa ii zambesc.
    -Cum e Dan? S-a obișnuit cu gândul ca o sa fie tătic?o intreaba,Oana si bea o gura de cafea.
     -Presupun ca da,raspunde incet. A spus ca dupa ce nasc vrea sa ne căsătorim si sa facem botezul o data cu nunta.
     -Pai asta e bine,când ai sa naști?intreaba tot Oana.
     -Doctorul a spus ca la sfârșitul lui august,începutul lui septembrie.
     -Deci o sa faceți nunta prin octombrie,nu?intreb si incuviinteaza din cap.
     -Da,asa vrem. De ce?
     -Pentru ca noi în septembrie avem botez la Ava si o sa plecam o saptamana in Grecia. Vara lui,Max o sa nască prin iulie,asa ca,dupa ce mergem la botez,ne luam o saptamana pentru noi ca să stam la plaja. O sa fim plecați exact cu o săptămână înainte de a se incepe scoala.
     Deea da din cap,apoi oftează.
    -Care-i problema?intreb si beau o gura din ciocolata mea calda.
    -Pai...nu stiu...ma gândesc la Dan,raspunde cu voce mica. Cred ca face toate astea pentru ca sunt insarcinata. Adică,noi tot timpul am folosit prezervativ si totuși am rămas insarcinata. Nu cred ca si-a dorit un copil,ofteaza. Ma gândesc ca,dacă isi dorea,o făceam fără,nu?
     -Nu stiu ce sa zic,Deea,raspund si inghit in sec.
      Oana imi arunca o privire gen: "minti de îngheață apele" si imi dau ochii subtil peste cap.
      "Stiu si eu ca mint,dar Deea nu ma cunoaște într-atât incat sa-si dea seama. Insa mi-a spus,Max ca a vorbit cu,Dan imediat după ce a aflat de sarcina,Deei si era devastat. A zis ca nu știa ce sa facă și ca era dat peste cap. Aflarea vestii ca urmează sa fie tătic l-a intors pe dos."
       Dar din nou nu ii pot spune lucrul asta,Deei.
       Rasuflu usurata cand,Oana schimba subiectul si il îndreaptă spre haine. Se prind amandoua intr-o discuție despre articole de femei însărcinate,iar dupa ce bem ce ne-am comandat,ne ridicam de la masa si mergem sa achitam nota de plata,dupa o luam la colindat prin magazine.
      - Cum a fost cand te-a cerut Max de nevasta?ma întreabă,Deea la un moment,iar Oana bufneste in ras la întrebarea ei.
       Incep sa chicotesc cand imi aduc aminte ce cerere mi-a făcut,Max.
     -Pai...pe mine nu m-a cerut,recunosc si face ochii mari.
     -Cum adică? Am fost la nunta voastră,doar nu v-ati casatorit fără sa te ceara,nu?
      - Nu m-a cerut,zic ridicand usor din umeri. Mi-a pus inelul pe deget si mi-a spus ca sunt a lui. Ca nu am dreptul sa spun,nu.
       -Doamne!!!exclama si bufneste in ras. Ce bărbat ai!!!
       -Am un bărbat ca nimeni altul,raspund mandra,pentru ca am si de ce sa fiu.
       "Max e Max. E unic. Si e al meu."
       Ne continuam drumul mai departe prin magazine cu zambetul pe buze,iar la un moment dat,intram intr-unul destinat femeilor însărcinate. Dupa ce,Deea probează cateva articole,intram si intr-unul pentru copii. Cumpăr cateva haine pentru baietii mei,desi au dulapurile pline,apoi gasesc si o caciulita draguta pentru,Eris. O iau,iar cand sa-mi indrept pasii spre casa de marcat,imi sare in ochi un body mov pe care scrie: Fata lu'tata.
       Bufnesc in ras,fiindca coincidenta mi se pare miraculoasa si caut mărimea lui,Eris la articolul respectiv. Cand o gasesc,merg sa plătesc cele cumpărate,dupa iesim din magazin si ne indreptam pasii spre unul de pantofi,fiindca Oana are nevoie de o pereche noua.
       Ma opresc in loc pe la jumatatea drumului,cand trec pe langa un manechin expus în vitrina unui magazin,iar ochii imi sclipesc cand vad setul frumos de pe el. Intru inauntru fără sa stau pe ganduri,iar buzele mi se curbeaza intr-un zambet cu cat ma apropii mai mult de manechin.
        Setul e din doua piese si confecționat din dantela neagra,insa in loc de cupele de la sutien,are doi fluturi multicolori.
        Imediat ce vânzătoarea apare langa mine ii cer mărimea mea la setul cu pricina și ma gândesc la,Max.
     "Sunt sigura ca o sa-i placa si pica exact la țanc,fiindca diseară a spus ca iesim in oras."
     Cand vânzătoarea imi aduce mărimea dorita,merg în cabina sa probez lenjeria si zambesc cand o vad cat de frumos se muleaza pe formele mele,iar flururii de pe sutien,cat si cel de pe partea din fata a chiloților,strălucesc in zeci de nuanțe.
        Zambesc.
      "E perfect!"
     -Mergem sa mancam ceva?ne întreabă,Oana dupa ce plătesc lenjeria intima si iesim din magazin.
     -Eu nu mai pot sa stau. Sanii mei deja sunt plini si trebuie sa ajung acasă,spun si le îmbrățișez.
    - Atunci mai vorbim. Dacă mi se pare ceva ciudat cu sarcina sa știi ca am sa te sun Lex,imi spune Deea in timp ce ma pupa pe obraz.
    -Da. Suna-ma indiferent de ora.
    - Poate ne vedem cu toții la un grătar cand se mai încălzește putin,imi propune,Oana si ma mai strange o data în brate.
    -Sigur. Ne auzim si vedem cum facem,trebuie sa plec. Va pup,zic in timp ce ma indepartez de ele.
     Ies din Mall in pas alergător si ma îndrept spre parcare. Scot telefonul din geanta cand aud ca suna si vad ca e Max.
    -Totul e bine?il intreb de cum raspund.
    -Da psychi mou...intr-o oarecare masura.
     - Ce s-a întâmplat?intreb in timp ce ajung langa masina si urc in ea.
     - Nimic...voiam sa știu cât mai stai?
    -Acum plec,raspund si incep sa rad. De ce? Ii e foame lui Eris?
    -Da!raspunde si bufnește in ras. Nu ii mai pot face nimic ingeras,imi pare rău. S-a trezit de o jumătate de ora,dar de 5 minute plange incontinuu si orice i-as face,nu vrea sa se oprească. Trebuie sa vii acasă,psychi mou. Sigur ii e foame.
     -Hai ca vin acum. Incearcă sa o liniștești cumva,in maxim jumatate de ora ajung.
    - Bine ingeras. Ne vedem acasă. Se agapo!
    -Ya tebya lyublyu!