Jumatatea sufletului meu 🔞 Vol 1

Capitolul 33

Lex:
In urma cu 10 ani...
(Sfârșitul lui Iulie)

Am impresia ca tot timpul sunt urmarita. Pentru ca,de când mi-a fost rau si Max m-a adus în brate la usa,tot cartierul vorbeste despre noi.
Bunica nu le-a spus alor mei despre asta si chiar acum ma întorc de la ei. Am vrut sa vad cu ochii mei daca într-adevăr stiu ceva sau nu. Fiindca nu eram linistita. Chiar dacă bunica nu le-a spus nimic,asta nu înseamnă ca nu se puteau intalni cu vreun vecin care sa le spună barfa noua din cartier.
In ziua în care mi s-a făcut rău si Max m-a dus în casa,imediat după ce el a plecat,primul lucru pe care bunica l-a scos pe gura a fost:
"Nu iti e rușine? Sa te aducă unu de-a lu Chronis la usa?"
Asta a fost problema ei. De ce m-a adus Max la usa lesinata si nu,de ce eram lesinata.
Au trecut aproape 2 săptămâni de atunci. Doua săptămâni de cand nu l-am mai văzut nici pe Max. Vorbim doar prin mesaje si imi spune ca nu ne putem vedea fiindca are mult de lucru.
Nu stiu daca e adevărat sau dacă asta e întregul adevar ori doar spune toate astea fiindca încearcă sa ma evite.
Cert este ca într-adevăr vine foarte târziu seara acasă,dar imi pare foarte distant si lucrul asta imi pune niște semne de întrebare.
Nu stiu daca atitudinea lui se datoreaza faptului ca a aflat toata lumea de noi. Sau dacă e asa pentru ca s-a certat cu ai lui. Sincer...nu mi-a spus nimic. La drept vorbind,nici măcar nu am deschis subiectul despre ziua aia cu el.
Insa acum cand trec prin cartier lumea se uita la mine de parca mi-ar m-ai fi crescut un cap intre timp,iar pe buzele tuturor se citește aceeași întrebare. 
"Cum de unul ca Max se uita la una ca mine?"
Grabesc pasul pe straduta ingusta si rasuflu usurata cand vad ca la scara noastra nu e nimeni fiindcă nu am chef de un interogatoriu.
Intru în scara si urc scările,iar cand ajung la etajul 1,aud usa cum se izbeste cu putere de perete,apoi pasi grăbiți cum urca in urma mea.
Ma opresc si ma uit în spate sa vad cine e.
Incremenesc cand o vad pe,Alma matusa lui,Max cum se apropie de mine cu un cuțit în mana in timp ce ma privește cu ura.
Dau sa ma întorc ca sa o iau la fuga pe scări,dar își baga mana libera în gatul meu si ma izbeste de perete. Isi strange degetele tare si pune presiune pe jugulara mea,apoi ma mai izbeste o data de perete si gem cand simt o înțepătura in ceafa.
Incep sa urlu si sa ma zbat,apoi incremesc si fac ochii cat cepele cand varful ascutit al cuțitului imi înțeapă abdomenul.
- Taci taratura!sâcâie la mine,iar lama cuțitului străpunge materialul rochiei de pe mine si imi ciupește pielea de pe abdomen.
Inspir si expir cu dificultate în timp ce o privesc îngrozită.
"Nu,nu,nu...trebuie sa mă trezesc...asta sigur e un cosmar! Nu are cum sa fie real!!"
- Daca scoți un sunet te fac bucăți.
Imi vorbeste incet si calm,dar simt ura și amenințarea din vocea ei.
- Am sa iti spun o singura data și vreau sa pricepi din prima,continua sa sasaie si respirația mi se poticneste in gat cand ii vad ura din ochi. Stai departe de Max,ai înțeles?
Inghit nodul din gat cu greu,apoi imi dreg glasul ca sa pot vorbi.
- Ce...ce ai cu mine?intreb cu voce tremurand.
Abia mai reușesc sa ma tin pe picioare pentru ca mai are foarte putin si ma sufocă,iar o stare de lesin simt cum se apropie vijelios de mine.
Isi i-a mana din gatul meu si imi da o palma peste fata ca drept răspuns. Capul mi se întoarce atat de tare ca amețesc si imi duc o mana la obraz cand incepe sa-mi arda.
Bufnesc in plâns si incep sa ma înec din cauza suspinelor.
-Nu înțeleg ce dracu ai cu mine?intreb printre suspine. De ce dracu ma urati in halul asta? Nu v-am făcut nimic,spun privind-o cu ochii în lacrimi.
Incerc sa respir in timp ce ea se uita fără pic de mila la mine si incep sa tremur pe picioare de frica.
Frica,atat pentru ca nebuna tine un cuțit în mana,dar și pentru ca nu vreau sa ne vadă vreun vecin.
Daca ar fi sa afle ai mei despre asta,o sa iasa prăpăd.
Familiile astea doua o sa ma înnebunească de cap cu ura ce si-o poarta reciproc.
Icnesc cand isi baga mana în parul meu si ma trage de el,iar lama cuțitului din nou ajunge sa-mi înțepe abdomenul.
- Ce ai făcut?haraie la mine. Ma întrebi ce ai făcut?continua pe acelasi ton si ma trage mai tare de par. Existi...iar lucrul asta e suficient cât sa ma facă sa te urăsc,târatura!
Imi inclestez maxilarul de durere cand incepe sa ma traga mai tare de par.
Imi vine sa urlu,dar lama cuțitului e tot acolo si lucrul asta ma sperie de moarte.
Atat de tare imi este frica,incat stomacul mi se întoarce pe dos si imi vine sa vomit.
Respir scurt si simt groaza cum imi amorteste toate simturile.
Starea de lesin devine din ce in ce mai mare si ameteala in scurt timp stiu ca o sa-mi puna capac.
- O sa ma ocup personal de tine dacă te mai prind cu Max,imi șoptește cu o voce atat de rece,ca-mi îngheață sangele in vene cand o aud.
Impinge lama mai tare in abdomenul meu,iar din cauza fricii,adrenalina creste atat de tare in mine,incat actionez din instinct atunci cand o imping.
"Trebuie sa ripostezi,Lex! Nu o poți lăsa să facă asta!! Daca cedezi acum,o sa continuie sa te ameninte ori de câte ori o sa prindă ocazia."
In timp ce vocea constiintei mele imi aduce cele mai solide argumente,o mai imping o data ca sa pun mai mare distanta între noi.
- Nu imi e frica de tine!zic,dar nebuna nu se lasă cu una cu doua si din nou isi infinge mana in parul meu.
- Ar trebui sa-ti fie! Data viitoare nu o sa scapi atat de ieftin!ma avertizează si incep sa ma zbat ca sa ma eliberez,dar e mult mai puternica decât mine si eșuez lamentabil.
-Data viitoare am sa iti fac si eu,ție...ceea ce i-a făcut el,lui,haraie ca turbata si strange lama cuțitului in pumn,apoi ma loveste atat de tare in stomac,incat imi ia aerul.
Ma sufoc in timp ce ea ma privește ca o turbata,apoi incep sa ma zbat din cauza fricii,cand din nou ridica pumnul la mine.
Intind mainile si o zgârii pe fata ca sa o distrag cumva sa nu mai primesc inca un pumn de la ea,iar nebuna incepe sa urle cand imi infing unghiile in pielea ei.
-Taraturaaaa...zbiara înfuriat si imi da una de ma lipește cu capul de perete,apoi se întoarce nervoasa pe calcaie si pleacă.
Ma uit în urma ei si privirea mi se tulbura cand starea de ameteala ma cuprinde din cap pana-n picioare.
Cad pe scări și ma lovesc din nou la cap. Incerc sa ma ridic de jos,dar totul in jurul meu incepe sa se invarta,iar capul nu-l mai pot menține drept.
Imi cade si din nou ma lovesc la el.
Inchid ochii cand nu mai găsesc energia necesara de a ma lupta cu toata starea de rau ce ma încearcă,iar intunericul il simt cum se apropie de mine.
Imi imbraca trupul intr-o raceala ce ma cutremura din toate incheieturile,apoi liniste si o bezna totala ma inghite.