Alege să mă iubești.

14

  -Mark, are alt șofer!.

Întrebă Anisia, urmând-o pe Caroline în biroul lui.

-Ce te miri atât, doar ți-am spus de săptămâna trecută.

-Daaar, spuse lungind cuvântul , nu ai menționat că e tânăr și arată atât de bine.

-Anis, e doar un șofer.

-Dragă, nu m-am gândit să mă mărit cu el. Vroiam...

Nu apucă să termine că intrară în biroul lui Mark.

Se întîlniră cu Luca în liftul ce le aduse până la etajul 15. Anisia, holbându-se pur și simplu la el.

-Bună iubi. Știu că nu îți place să vin la tine la birou dar trebuie să  vorbim ceva foarte important.

-Și eu  vreau să vorbesc cu tine ceva foarte important.

Îl atenționă și cealaltă fată ce intrase în birou  o dată cu iubita lui.

Mark le privi bulversat de apariție după care privi încruntat spre ușă.

-Am avut noroc că ,,paznicul" tău nu era la birou.

Îl lămuri Caroline, referindu-se la Rox.

Se ridică de la birou venind spre ele.

Caroline îi aplică un pupic fugitiv pe buze iar cealaltă se așeză comod pe canapea.

-Nu am mult timp la dispoziție. Il aștept pe Adrian să discutam ceva important.

Nu termină de vorbit, când ușa se deschise și întră Luca.  Acesta merse spre   el dându-i  un dosar după care se îndreptă spre ușă.

-Aaaa, dacă nu te superi mai poți rămâne puțin!. I se adresă Anisia, ridicându-se fulger în picioare la  vederea lui. Mark, vroiam să te rog, dacă se poate să îl lași pe șoferul tău să îmi  arate și mie hotelul.

Nu termină de vorbit că veni lângă Luca privindu-l rugător pe iubitul prietenei ei.

-După câte știu, nu e prima data când vii aici. Îi răspunse acesta privind-o încruntat.

-Mark are dreptate, Anis. Ce ai vrea să vezi în plus!.

Întrebă Caroline mirată.

-Mereu e ceva nou, când spuse nou îl privi pe Luca din cap până în picioare.

Acesta rămase lângă ușă privindu-i ochii șefului său parcă rugându-l să aibă milă de el, să nu îl lase în compania acelei fete.
Care după privirea lascivă cu care îl categorisea numai de vizitat nu îi ardea.

-Îmi pare rău dar trebuie să  meargă la mine în apartament să-mi aducă un dosar.

În timp ce vorbi îi susținu privirea. Luca înclină capul dându-i de înțeles că a perceput mesajul.

-Nu cred că e o problemă dacă merg și eu cu el

Spuse fata cu speranță agățându-se de brațul lui.

Vroia să rămână singură cu el pentru al presa să îi dea numărul de telefon.
Un asemenea tip pe care costumul venea ca  turnat, chiar dacă era un costum de șofer, nu trebuia ratat. Cum îi spuse și prietenei ei nu avea de gând să înceapă o relație cu el.  Vroia doar să se distreze.

-Problema e că vreau să-mi aducă ceva din seif.

Fata făcu  botic de supărată, se desprinse de brațul lui, și făcu trei pași spre canapea unde se așeză.

-OK. Atunci am să-l aștept.

Se făcu comodă cu privirea ațintită în continuare pe Luca. Îl privea aproape salivând.

Mark o privi cu coada ochiului strângând din dinți.
Era cea mai bună prietenă a iubitei lui. Și cea mai libertină în gândire, dar mai ales în acțiuni.

-După ce iei dosarul te rog să verifici dacă au  venit și hainele de la curățătorie.

Acesta aprobă printr-o înclinare a capului grăbindu-se să iasă.

Mark își întoarse atenția spre iubita lui ignorând privirea scrutătoare a celeilalte.

-Ce vroiai să-mi spui atât de important!.

***

-Mi-a spus Rox că au plecat.

Spuse Luca intrând.

-Tipa e devoratoare de bărbați.

-Apreciez că nu mai lăsat în mâinile ei.

-Nu știam ce să mai inventez pentru a o domoli.

Deja se obișnuise să vorbească în prezența lui informal. Și mai mult de cât atât, din seara când o petrecuse la vila, Mark îl trata aproape ca un prieten.
Chiar dacă mai avea până ajungea unul mai apropiat.

Mark avea răbdare. Aceasta fiind o virtute în afaceri. Și de multe ori îi fusese de ajutor și în viața particulară. Având certitudinea că așteptarea avea să îi fie răsplătită.

Mark îi făcu semn să se așeze pe canapea spunându-i pentru ce motiv stupid îl vizitase iubita.

-Parcă știa  că Rox nu este la birou. Cred că am să anunț paza  ca atunci  când vine să mă sune. Pe mine sau pe Rox.

Concluzia fiind trasă se ridică de pe  canapea. Luca făcu la fel.

-Astăzi am un program mai lejer, și aș vrea să ajung la sală. Ai fi interesat!.

-Sigur. Eu merg doar duminica.

Nu mai adaugă că făcea asta din cauza programului.
Mark înțelese oricum.

-De acum înainte poți merge cu mine de câte ori reușesc să prind un pic de timp.

-Sigur. Dar trebuie să ajung acasă să-mi iau echipamentul.

-Poți merge acum,  între tim am să dau  niște telefoane.

Luca aprobă îndreptându-se spre ușă.

***

După ce se întoarse  de acasă lăsă geanta pe pat și întră la duș.
Zece minute mai târziu cînd ieși rămase stană de piatră privindu-l pe Mark.
Acesta era echipat de sală și privea pe una din ferestrele livingulu-i.
Când auzi mișcare se întoarse iar pentru câteva secunde privirile li se întălniră  de parcă atunci ar fi fost   prima oară.

-Scuze că am întrat.  Șă știi că am bătut și...

-Nu e nici o problema. Mă schimb imediat.

-Nu te grăbi.

Luca întră în dormitor pentru a se schimba iar Mark se întoarse înapoi spre fereastră.

După ce îl privise realiză că nu fusese o decizie foarte bună invitația.
Trupul celuilalt arătând fenomenal cu un prosop înfășurat în jurul taliei. Chiar dacă muschii reliefați per ansamblu nu se defineau în forme geometrice.
Trupul fiindu-i  subțire și perfect armonizat.
Iar gândurile ce le îngropase în tainice ascunzișuri de suflet veniră în valuri asaltândul cu emoții interzise.

-Sunt gata.

Spuse Luca, scoțândul  din introspectia sufletului. Propriulu-i suflet trădător.

Își lua și el geanta cu echipament, ce o lăsase pe canapea și ieșiră din apartament

Când ajunseră la sală se despărțiră fiecare executându-si propriul antrenament.

Mark fiind hotărât să tragă ca un apucat. Sperând astfel ca prin extenuare să alunge gândurile ce îl bântuiau.
Sperând din tot sufletul ca celălalt să nu îi afle niciodată secretul.

Numai  că mintea păcătoasă începuse deja să facă  speculații referitoare la aflarea secretului. Ba mai mult...la împărtășirea lui și aprofundarea urmărilor prin simțăminte.

Visa cu ochii deschiși la apropieri interzise.