Alege să mă iubești.

24

Trase nerăbdător hârtia descoperind surpriza, după care se întorse spre Kim privindu-l cu un zâmbet imens pe chip.

Acesta rămase la propriu cu gura căscată.

Ayan veni lângă el și punându-i un deget sub bărbie îi închise gura, după care îi sărută buzele.

-La mulți ani!. Pentru astăzi. Două luni de când suntem împreună.

-Dumnezeule. Tu chiar l-ai cumpărat.

Spuse privind tabloul ce îl admirase cu o lună în urmă la galeria mătuși lui.

-Abia acum a putut să mi-l dea. Chiar dacă era cumpărat a trebuit să rămână în galerie până la terminarea expoziției.

Se poziționase în dreapta lui, cu mâna înlănțuindu-i umerii, privind amândoi tabloul rezemat de un perete din camera lui Kim.

-Mulțumesc, dar...

-Nici un dar. Doar bucurăte de el.

O bătaie în ușă îi scoase din contemplare.
Mama lui Kim, întredeschise ușa.

-Băieți, ce vreți la cină?.

-Mamă , intră să vezi ce mi-a adus Ayan.

Femeia intră curioasă și rămase privind surprinsă pictura.

-E atât de frumos.

-La admirat la galeria mătuși mele.

-Dar, nu costă mult?.

-Mătușa mi-a făcut reducere, așa că nu a costat  chiar atât de mult.

-Până vă hotărâți unde să îl puneți eu am să pregătesc cina.

Femeia merse spre ușă, mai privind încă o dată admirativ tabloul.

-Doamnă  Woong, noi vrem să ieșim în oraș, și o să mâncăm acolo.

Kim și mama lui îl priviră surprinși.

-Vroiam să îi arăt lui Kim, o pizzerie ce am descoperit-o recent.

-Atunci dacă plecați, nu mai gătesc, findcă nici Luca nu vine, iar eu mă descurc cu ce este în frigider.

Hotărî ,
ieșind din cameră.

Nici nu închise mama lui bine ușă că se întoarse fulgerător spre celălalt.

-Nu am stabilit să ieșim în oraș.

Îl apostrofă, privindu-l încruntat.

Kim se poziționă în fața lui, și prinzându-i chipul în palme îi dădu un pupic rapid, înainte ca celălalt să se retragă.

-Vroiam să sărbătorim doar noi doi, și să îți fac o surpriză, așa că nu mai fi îmbufnat.

-Ești așa un...

-Îubit atent!...
Completă rapid, știind că nu asta ar fi fost continuarea. Iar  ca să mă răsplătești în seara asta o să dormi la mine.

-Se pare că ai planificat totul.

-Doar e aniversarea noastră.

Până în acea seară nu mai dormiră împreună. Doar petreceau timp după care fiecare pleca la el acasă. În funcție de care la cine era.

Kim rămase privindu-i ochii negri și zâmbetul frumos, supărarea trecând deja.
După surpriza cu tabloul hotărî că merită o recompensă, mai ales că el nu îi luase nimic de aniversare.

Așeză mâinile pe mijlocul lui și îl trase mai aproape de el, acoperindu-i buzele cu ale lui.

Deja sărutările între ei deveniră ceva normal și firesc. Iar de fiecare dată când acestea deveneau mai intense  se despărțeau înfierbăntați și doritori de mai mult.
Ca și acum.