Alege să mă iubești.

2

-Mark, a mai venit cineva pentru interviu. Deja așteaptă.

-Nu am nici timp și nici chef de altă întrevedere eșuată. Trimite-l la Adrian.

-OK. Nu uita de întâlnirea cu șef.Maxim. Știi cât este de importantă.

-Oamenii ăștia or să mă omoare într-o zi cu neînțelegerile lor.

-Lasă că  rezolvi și de data asta.

Spuse femeia consultându-și tableta.

Înaltă cu un corp de manechin și chip de înger dădea impresia la prima vedere că se poate frânge la cea mai mică izbucnire de furie a oricui . Doar că totul era doar o aparență. În realitate era o femeie puternică și foarte fermă în decizii. Mai ales când era vorba de șeful ei.

-A... să  nu uit, spuse înainte de a se îndrepta spre ușă . A sunat ,,Pisi". Am fost îngrozitor de convingătoare spunându-i că ești într-o ședință foarte importantă.

-Rox, ești îngerul meu.

-Dacă se înființează neanunțată, ca de obicei aplic aceeași tactică?.

Întrebă privindu-l.

-Cum am spus. Esti îngerul meu.

Femeia ieși iar el rămase singur. Se ridică din fotoliu și merse în dreptul uneia din ferestre.
Incrucișă brațele peste piept privind în jos la forfota străzi.
Nu știa ce se întâmpla cu ziua în curs. Avea o stare de disconfort de parcă ceva rău avea să se întâmple.
Încă de dimineață simțise acestă senzație stranie.
Așa că numai de Pisi nu avea chef. De fapt o chema Caroline și  era oficial iubita lui de vrio cinci luni.
În realitate nu prea o agrea. Dar față de alte ,,Pisi" cu care se vazuse, era mai acceptabilă. Din această cauza relația avea o asemenea durată. Și findcă nu avea chef să  o ia de la început cu întâlnirile.

Ridică mâna dreaptă masându-și fruntea cu gându-l la întrevederea ce trebuia să o aibă cu unul din șefii bucătari. Și el și celălalt erau o mare bătaie de cap. Pe cât erau de faimoși pe atât erau de orgolioși. Si nici unu nu vroia să vorbească cu nimeni problemele lor tâmpite înafară de el.
Așa că la câteva săptămâni ori unul ori altul aveau o plângere de făcut. Deja nici nu mai era curios despre ce era vorba.
Iar cel mai rău era când aveau un eveniment mai mare și trebuiau să lucreze amândoi.
Lasă mâna în jos adoptând aceeași poziție cu brațele încrucișate.

Avea 27 de ani și de trei
ani conducea hotelul. Un hotel exclusivist cotat la patru stele. Nevoia îl făcuse să învețe din mers tot angrenajul a tot ce însemna această afacere. Fusese pregătit pentru preluare ei, dar nu în condițiile în care se întâmplase și  așa devreme.
Ghinionul fiind dispariția fulger a părinților într-un accident pe când se întorceau cu avionul lor privat dintr-o vacanță.
El fiind cel mare dintre doi băieți. Fratele lui fiind  la liceu în clasa a douăsprezecea.

Nu se întoarse când auzi ușa deschizându-se, așteptându-se să fie secretara lui, Rox.
Întoarse capul privind bărbatu-l ce se apropia de el.
Mai mic de cât el de statură, cu vrio 4cm și cu un an ca vârstă îi era și cel mai bun prieten. În cadrul companiei era șeful departamentului de personal. Prin mâna lui și aprobarea trecând toate dosarele angajaților.

-Am avut înterviul cu candidatul pentru șofer și l-am angajat. De mâine începe. A semnat contractul iar între timp o să îi completez dosarul.

-Asta e o veste buna.
După câteva secunde de tăcere continuă.
A fost de acord cu confidențialitatea?. Nu de alta dar nu vreau să aflu din tabloide de câte ori am fost la WC într-o zi. Sau... altele.

- Da. A semnat. Dacă îl încalcă va trebui să plătească toată viața daune morale
In altă ordine de idei să știi ca l-am sunat și pe domnul Marin. Așa că poate pleca.

-Deja începusem să mă simt penibil față de el. Trebuia să iasă la pensie de o lună și tot nu îi găseam înlocuitor.
Cred că au fost vrio șapte la interviu. Din această cauză ți l-am pasat ție. Deja mă îngrozea numai gându-l că va trebui să  văd   încă un individ plin de el.
Se pare că tu ai avut mai mult noroc.

-Era normal să îl intervievezi tu, fiind șoferul tău personal.

Rămaseră în liniște privind amândoi forfota orașului. El mai liniștit că măcar una din probleme se rezovase.

Erau prieteni din liceu. Își știau fiecare atuurile cât și slăbiciunile. Dar mai erau și acele părți întunecate  din fiecare pe care încercau să le ascundă de toți. Acele secrete ce le vorbeau doar în intimitate.
Bazându-se unul pe celalalt necondiționat.

El era brunet cu ten măsliniu și ochii negri iar celalalt era blond cu piele alba și ochii de culoarea marii.
Pe cât erau de diferiți ca înfățișare pe atât erau de apropiați în gândire și simțuri.

Ușa se deschise din nou iar secretara lui întră, atenționându-l că mai erau zece minute până la întâlnirea cu șeful bucătar.

-Oamenii ăștia parcă sunt copii.
Spuse Adrian, întorcându-se amandoi spre Rox.
De data asta ce sa mai întâmplat?. Au încurcat cuțitele sau nu le-a ieșit vreun sos!.

Concluzia era greu de categorisit. Așa că, fiecare cerere de întrevedere era prilej de glumă. Între ei.

-Dacă nu ar fi atât de buni în meseria lor, îi concediam de mult.

Spuse Mark oftând.

-Te las să rezolvi această veșnică problemă.

Spuse Adrian zâmbind, îndreptându-se spre ușă.

-Iti convine să râzi,  ținând cont că asta era problema ta.

-Îmi pare rău prietene, dar cu ce sunt eu vinovat dacă vor amândoi să vorbească doar cu șeful...cel mare.

Mai adaugă zâmbind. Înainte de a ieși îi făcu amuzat cu ochiul.

-Mă duc să îi pregătesc întrarea. Adăugă Rox, și să încerc dulcegării.

Ieși cu același amuzament ca prietenul lui.

Zâmbi și el de remarca ei, cunoscând admirația și pasiunea ce o nutrea bucătarul pentru ea. Ca de altfel aproape toți bărbații din hotel.
Puțini știind că avea o iubită foarte posesivă si iubitoare. Și...campioană la haltere.

Inspiră de câteva ori pregătindu-se psihic pentru întâlnire.