Alege să mă iubești.

33

Erau la vilă, fiind locul unde puteau fi singuri. Departe de priviri indiscrete.

Luca  stătea pe canapeaua din living iar Mark era în bucătărie  încercând să încropească o cină târzie.

Avea capul rezemat de spătar și ochii închiși.

Așa îl găsi Mark, când intră în living cu gândul să îl cheme la masă.
Rămase în fața lui studiindu-i chipul crezând că doarme.

Simțindu-se privit, ridică încet pleoapele.

-Credeam că ai adormit.

-Sunt îngrozitor de obosit dar nu cred că am să pot dormi.

-Ai să o faci după ce mănânci.

-Nu mi-e foame. Simt că nu am putere nici măcar să mă ridic de aici.

-Nu trebuie. Am să pun totul pe o tavă și o să mâncăm aici. Nici eu nu am mâncat nimic de când ne-am despărțit la prânz. Fără să pun la socoteală cele patru cafele.

Plecă la bucătărie iar Luca închise din nou ochii.
Se simțea vinovat că era aici și nu la spital. Chiar dacă nu putea face nimic, faptul că ar fi fost lângă el, poate îl făcea să nu se mai simtă atât de înspăimântat.

***

Cumva reuși să mănânce  iar acum era în dormitor.
Făcuse un duș rapid, și se așezase în pat. Își trăsese pe el doar un șort de a lui Mark.
Până la urmă tot ajunse să poarte lenjeria lui.

Acesta ieși din baie cu un prosop în jurul șalelor iar cu un altul ștergându-și viguros părul.
După ce termină îl lăsă pe pat iar pe celălalt  îl scoase dintr-o mișcare, aruncându-l la întâmplare pe pat, după care își trase pe el o pereche de boxeri albi.
Luă prosoapele ude și se întoarse în baie.

Luca îl privi cu câtă dezinvoltură se purta în fața lui.
Chiar dacă experimentase intimitatea, el încă se simțea jenat. 
Mai ciudat era că erau amândoi bărbați. Sau poate exact asta era cauza!.

Nu avea rost să caute acum explicația. Era prea obosit dar mai ales răvășit de ultimile evenimente din viața lui.
Totul venise ca un carusel de emoții.
Dimineață se trezise lângă Mark, după o noapte de experiențe și trăiri intense, ca apoi să simtă că lumea se prăbușește în jurul lui.
Ca acum să adoarmă iar împreună.
Prea multe emoții, într-un timp foarte scurt ce trebuiau asimilate  în stări sufletești.

-Nu e bine să adormi cu părul ud. Am să aduc uscătorul.

-Nu este nevoie. În general îl las să se usuce singur.

-Foarte rău. Mai ales că părul tău e și lung. De acum înainte am să am grijă să ți-l usuc personal.   Cel puțin când suntem împreună.

Îl atenționă făcându-i semn să vină la marginea patului.

Se conformă nu prea încântat de idee.
Închise ochii savurând senzația ce o simțea, fiind prima dată când cineva îi usca părul.
Doar mama lui o făcuse cu anii în urmă fiind copil.
Realiză că relația cu Mark era un șir de experiențe ce le trăia pentru prima dată.
Totul fiind diferit de relațiile avute cu iubitele lui. Acolo el era cel care trebuia să ofere,  de multe ori neprimind nici măcar mulțumiri.
Pe când acum, se simțea răsfățat de atenția și grija oferită. Fără să își imagineze niciodată cât de normal și firesc decurgeau lucrurile într-un  astfel de cuplu.

După ce Mark se declară mulțumit de rezultat, duse uscătorul la locul lui, și după ce se urcă în pat îl trase pe Luca în brațele lui.

Acesta se așeză comod ca și când ar fi fost cel mai firesc gest.

-Încearcă să dormi.

Îl încurajă acesta.

Stăteau îmbrățișați, lăsând liniștea și întunericul să îi învăluie. Greieri și zgomotele nopți răzbăteau prin geamurile deschise, ca și lătratul unui câine ce nu își găsise probabil un loc de odihnă.

-Nu mă gândeam că frați noștri ar putea fi prieteni foarte buni. 

-Eu am simțit că nu mai pot respira când am aflat că e vorba de fratele tău.
Și așa   eram îngrijorat findcă nu știam nimic de tine. Am speriato și pe Rox, cu atitudinea mea.

-Eu am făcut cunoștință cu fratele tău, când am fost la galeria mătuși tale. Situația a fost un pic  suspectă, când la un moment dat, Ayan la tras pe Kim, plecând în fugă.
Tu stăteai de vorbă cu scriitoarea.

-În general ne întâlnim aici. Findcă nu vrea să știe nimeni că suntem frați. La liceu știe doar directoarea. Vrea să  își facă prieteni pentru cine este el nu pentru bani sau statut social.
Într-o zi am să îți povestesc de ce a făcut această alegere.

-De când este bolnav, fratele meu sa închis în el, nelăsând pe  pe nimeni să se apropie. La liceu nimeni nu știe că este bolnav. 
Fratele tău a aflat când a făcut o criză și era la spital.
Coincidența făcând ca în același timp să fie și el acolo, însoțind un coleg cu o problemă de stomac.

-Ayan e o fire prietenoasă și dezinvoltă, așa că nu îi este greu să se împrietenească.

-Și eu și mama am fost fericiți că și-a făcut un prieten. Și nici mai mult nici mai puțin, unul foarte bun.
Deja dorm unul la altul. Iar Ayan adoră mâncarea gătită de mama.

-La capitolul acesta mătușa este deficitară. Și din cauza lipsei timpului și findcă nu îi place să gătească.

-Poate ai să vii la noi la masă cândva.

-Mi-ar plăcea.

Îl asigură Mark, simțind  în acea clipă,  că dezvăluirile despre propriile familii îi apropiară și mai mult.