Alege să mă iubești.

35

-Doamnă Woong, recunosc sincer că nici șefi bucătari de la hotel nu gătesc o mâncare atât de bună.

Spuse Mark, mărturie  stând farfuria goală.

-Te rog să îmi spui Lena. Doamnă Woong mă face să mă simt de parcă aș fi la școală.

Spuse, ținând cont că era învățătoare.

-în acest caz vă rog ca și dumneavoastră să îmi spuneți pe nume.

-Foarte bine, Mark.

-Mulțumesc.

Luca privi schimbul de replici zâmbind.
Se simțea fericit că puteau împărtăși toți cina.
Nu știa cum avea să reacționeze frați lor și mama, dacă ar fi știut că șeful lui îi e mai mult de cât atât.
Fiind nevoiți să își ascundă relația. Trăin clipele împreună doar în intimitate. Fiind greu de spus dacă aveau să o facă public vreodată.

-Și eu am spus la fel prima dată când am mâncat, la Kim.

Spuse Ayan, entuziast, aducându-l cu gândurile în prezent.

-Am să îți pun o porție la pachet și pentru mătușa ta.

-Referitor la mătușa, duminică are lansare la galerie, și o să fie mai mult acolo. Așa că vroiam să vă întreb dacă pot rămâne aici!?...
Privi fugitiv spre Kim, care îl aruncă o încruntătură..
Îi dărui un zâmbet după care întoarse din nou privirea spre mama lui.
Acasă am să stau singur, iar dacă rămân îl pot ajuta eu pe Kim, cu tot ce are nevoie.
Mâncarea pentru mătușa o puteți lua voi când plecați.

-Ayan, poți sta cu mine.

Spuse fratele lui.

-Nu este nevoie să mă rogi. Poți rămâne oricât vrei și oricând vrei. Astfel  Kim, nu se va mai simți singur.
În săptămâna asta, am văzut cât de strânsă este prietenia voastră.

Strânsă și foarte apropiată, gândi acesta.

-Adevărat!?. Mulțumesc.

De data asta zâmbetul îi acoperi toată fața, când îl privi pe Kim.

Acesta îl privi printre pleoape, mimând un ,,lasă că vezi tu".

-Poți sta în camera lui Luca. Oricum el nu a mai rămas peste noapte acasă.

Spuse femeia privindu-l,  în glas simțindu-se un pic dezamăgirea.

-Pentru acest motiv, eu sunt de vină.

O lămuri Mark, privindu-l. Văzând amuzat roșeața ce îi coloră abraji.

Luca întinse mâna după paharul de apă, încercând să își ascundă starea.

-Nu este nevoie să te scuzi. Dacă asta l-ar fi deranjat, ar fi făcut tot posibilul să vină acasă.
Vreau să cred că mi-am educat băieții, astfel, încât să ia propriile decizii, nelăsându-se constrânși de nimic... și de nimeni.

Fiecare își privi propriul partener, conștienți că prin vorbele rostite de mama lor,  totul în relația fiecăruia era consensul.
Femeia neavând nici cea mai mică idee despre deciziile fiecăruia din fii ei
Sau vorbele ei ascundeau un oarecare adevăr!. Fără a fi spuse doar ca  discuție la cină!.

Aceasta lăsă furculița pe farfurie, ridicând privirea întrebătoare spre cele patru perechii de ochii ce o priveau surprinse.

-De ce mă priviți toți de parcă acum mă vedeți pentru prima oară?.

Fiecare mută privirea în propria farfurie, murmurând ,,un nu e nimic" șoptit.

Cina se încheie cu Luca și Mark strângând masa.
Ceilalți mergând în living.
Kim, nelăsândul pe Ayan să îl ajute.
Chiar dacă se mișcă mai greu din cauza piciorului cu operația, vroia să fie independent. Încercând pe cât posibil să nu depindă de nimeni.

-De ce zâmbești?.

Întrebă Mark nedumerit.

Luca spăla vasele iar el le ștergea.

-Dacă te-ar vedea cineva de la hotel acum, ar fi fermi convinși că este o clonă a ta.
Marele meneger, ștergând farfurii, după ce a luat cina cu o familie normală.

-Vezi ce face dragostea din om?.

Spuse acesta cu un zâmbet din colțul guri apropiindu-se de el.

-Ștergi farfurii din dragoste?. Eu credeam că o faci din respect pentru mâncarea bună.

Spuse Luca, întorcând capul spre el.
Fiind așa aproape, mai că buzele li se atinseră.

-Când o să fim singuri am să-ți închid gura asta care mă supără.

-Visează.

Mark, îl privi mijind ochii.

-Pot visa și cu ochii deschiși, findcă am o imaginație bogată.

Îl atenționă acesta, trecânduși limba pe buza de jos.

-Perversule.

Spuse Luca șoptit.

-Stai numai să ajungem acasă.

-Poate mă hotărăsc să dorm aici în noaptea asta.

-Șansă ratată. Findcă în camera ta o să doarmă fratele meu.

Până la urmă printre zâmbete și tachinări reușită să termine vasele de spălat și aranjat la locul lor.
Iar peste o jumătate de oră ieșiră din apartament.

Nici nu se așeză bine pe scaunul pasagerului, că se simți tras într-o îmbrățișare  drăgăstoasă.

-Abia așteptăm să plecăm.

Spuse Mark, lipindu-și buzele de ale lui.

Celălalt îi răspunse adâncind apropierea.
Ridică mâinile înlănțuindu-i gâtul, la fel de dornic.

***

Nici unul nu văzu băiatul ce îi privea de la câțiva pași, rămânând la propriu cu gura căscată.
Se întoarse, intrând din nou în bloc.

Când intră pe ușă, femeia îl privi întrebător.

-Au plecat.

-Atunci am să pun mâncarea în frigider.

Îi dădu sacoșă unde avea caserola cu mâncare pentru mătușa lui.

După ce spuse un ,,noapte bună" șoptit intră în camera lui Luca.
Se așeză pe pat, privind țintă peretele din fața lui, încă bulversat de cele văzute.
După câteva minute, un râs necontrolat puse stăpânire pe el.
Își simțea trupul zguduit de spasme, de parcă auzise o glumă bună.
Problema era că, văzuse o glumă bună.
Sau era o ironie a sorți, iar în acea clipă nu mai putea distinge sensul lucrurilor?.