41

100 9 0
                                    

-Nu doar că restaurantul arată bine, dar și mâncarea este bună.

-Nici o mâncare oricât de sofisticată ar fi nu o să se compare niciodată cu cea gătită de tine.

-Ești un lingușitor.
Îl atenționă Lena.
Iar complimentul este apreciat.

-Și eu sunt de acord  cu Mark. Gătești cu gust. Acel gust ce te duce cu gândul la trecut. Când mâncarea era simplă și gustoasă.

Adăugă și Mara. Mătușa lui Mark și Ayan.

Erau toți într-un separeu la restaurantul hotelului.
Reușind să își sincronizeze timpul pentru a lua masa împreună.
Toți patru hotărând că așa e cel mai bine pentru face anunțul despre relațiile lor.
Doar că cel mai greu era începutul.

-Cred că nu am mai luat cina aici, de dinainte de ,,plecarea" părinților voștri.
Spuse Mara privind de jur împrejur.
Nu sunt schimbate prea multe și totuși...totul are un aer nou.

-Am încercat să păstrez din originalul de atunci dar să corespundă și viziuni mele.

-Ai făcut o treabă excelentă. Și încă faci.

Îl complimentă mătușa lui.

-Mulțumesc. Complimentul venit din partea ta, este apreciat, findcă ochiul tău este format în ani de muncă cu frumosul și modernul.

Fără să vrea Mara roși mulțumindu-i printr-o înclinare din cap.

-Mă bucur că am reușit să ne cunoaștem, Lena. Mai ales că Ayan, aproape sa mutat la tine.

Spuse privind spre mama lui Kim și Luca.

-Și eu mă bucur. Am fost de acord findcă era cea mai bună soluție. De câte ori pleca acasă stăteam cu grijă să ajungă în siguranță. În majoritatea zilelor făcând-o destul de târziu.

-De când este  cu mine a  stat mai tot timpul singur.  Eu fiind ocupată cu galeria.  Așa că, sunt foarte încântată că are un prieten. Chiar unul foarte bun.

Spuse Mara privindu-i pe amândoi.

Luca și Kim, erau cei mai îngrijorați de anunțul ce urma să îl facă.

Ayan și Mark fiind mai curajoși și mai puțin îngrijorați de reacția celor două femei.

-În afară de a vă face cunoștință, începu Mark întroducerea, privind spre cele două femei, mai avem un motiv pentru care am vrut să ne întâlnim cu toți.

Kim se înroși puternic privindu-și mama.

Ayan îi prinse degetele pe sub masă și i le strânse, încercând să îi dea curaj.  Nu că el nu ar fi avut nevoie.
Bravada afișată   ascunzând neliniștea ce-l încerca și pe el.

Luca întinse o mână tremurândă spre paharul de vin, dorindu-și să fi fost plin. Îl bău dintr-o suflare iar după ce îl puse pe masă rămase cu degete încleștate pe el.
Dorind să fie măcar puțin amețit.

Mark, încercă să adune toată forța diplomatică ce o dobândise în anii de conducere a hotelului.
Hotărând înainte de întâlnire ca el să fie  cel ce avea să le susțină relațiile.

Ambele femei îi priviră așteptând să continue. Fiecare afișând o mină întrebătoare.

-Vrem să vă spunem, începu privind spre fiecare în parte, că noi formăm două cupluri.

Toți priveau femeile ce parcă uitară  să clipească.

Lena puse lingurița pe farfuria cu desert, rămânând cu privirea pe prăjitura mâncată pe jumătate.

Mara luă paharul de vin, dar nu bău. Rămase învârtind între degete paharul aproape plin. Privind lichidul rubiniu ce făcea valuri aproape invizibile la fiecare rotire.

Stăteau ca niște statui privind îngrijorați reacția lor. Simțind fiecare în parte o strângere dureroasă în stomac.

-Ce înseamnă, împreună?

Întrebă Mara, privind în continuare paharul.

-Eu și Luca suntem parteneri de sentimente. La fel și Kim cu Ayan.

O lămuri Mark, cu voce șoptită.

Lena ridică mâinile acoperindu-și chipul. După câteva secunde le lăsă încet în jos, dezvăluindu-le un chip zâmbitor.
Lăsă mâinile pe masă cu degetele împreunate, privind spre fiecare în parte.

-Am fost foarte curioasă să știu când aveați de gând să îmi spuneți. Când am aflat de cina din această seară, știam că momentul a venit.

Atitudinea și cuvintele rostite îi făcură să se privească mai mult de cât mirați.

-Eu, le atrase atenția Mara asupra ei, doar bănuiam.

-Adică... știai!?

Își întrebă Luca mama.

Kim rămase tăcut, cu chipul atât de roșu încât se aștepta din secundă în secundă să îi ia foc capul.

- Nu înțeleg de ce mă priviți atât de șocați!
Le spuse zâmbind în continuare.
Sunt educatoare. Iar asta înseamnă că am o foarte bună putere de a observa.
Dar chiar și fără acest lucru aș fi știut ce se întâmplă în familia mea.
Aș fi știut că băieții mei sunt îndrăgostiți.

-Lena are dreptate. Findcă pur și simplu străluciți.
Și nu doar când vă priviți unul pe altul.

Acum chiar se priviră unul pe altul încercând să vadă despre ce vorbește.
Doar că ei vedeau doar niște chipuri confuze și întrebătoare.

- Nici un prieten, oricât ar fi de bun, nu stă lipit de patul  tău de spital.
De cât dacă este mai mult de cât atât.
Îi lămuri Lena, privind spre Kim și Ayan.
Iar băiatul tău oricât ar iubi serviciul nu rămâne peste program ajungând chiar să nu mai doarmă acasă.
De cât dacă este mai mult de cât atât.
Continuă de data acesta privind spre Luca și Mark.
Iar exemple mai am.

- Nu îmi vine să cred că știai și nu ai întrebat nimic.

Rosti Luca privind spre mama lui.

- Am vrut să recunoașteți personal.
Astfel având certitudinea că ceea ce simțiți este autentic și de durată. Nu doar o experiență.

Acum privirile se întoarseră spre Mara.

- Nici eu nu am vrio obiecție. Mai ales că am avut foarte mulți artiști care fac parte din comunitatea LGBT.
Atât bărbați cât și femei.

Tot amalgamul de sentimente ce îi încercase cu privire la recunoaștere îi făcură să respire.
Dintr-un impuls de moment se strânseră în brațe, lăsând lacrimile să le ude obrajii.
După care se ridicară îmbrățișând femeile ce îi cuprinse la rândul lor în brațe.
Având pe chipuri aceleași lacrimi de emoție.

-Sunteți copii noștri. Indiferent pe cine iubiți.

Îi liniști amândouă în același timp.

- Acum avem amândouă patru băieții. Pe care îi iubim și de care suntem mândre.

Mai completă Mara.

-Eu sunt cu atât mai bucuroasă, findcă o nouă nu o să își iubească soacra mai mult de cât propri mamă.
Oricât de bună ar fi soacra său cât de bună ar fi relația lor.

-Am fost atât de... adică am fost atât de speriați de reacția voastră.

Le lămuri Kim cu voce șoptită.

Ayan continua să îi strângă degetele pe sub masă.

Mark se desprinse din îmbrățișare și ieși din separeu.

După câteva clipe se întoarse cu un ospătar ce aduse două sticle de șampanie.

Dopurile pocniră iar paharele umplute cu lichidul efervescent.

Sărbătorind  bucuria acceptări și a iubiri într-o frumoasă uniune familiară.

Alege să mă iubești.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum