Alege să mă iubești.

26

-Ai înnebunit, de tot.

Îl apostrofă Adrian cu sprâncenele adunate la mijlocul frunți. De când îi văzuse în jurul prânzului, acestea parcă îi rămaseră înțepenite în această stare.

Erau în apartamentul lui Mark.

Acesta își privea pentru a douăzecea oară telefonul. Mai precis mesajul lui Luca, care îl informa că în acea seară avea să doarmă acasă.
Așa că se procopsi cu Adrian pe cap. Un Adrian plin de întrebări și furie.

-Nu mai fi așa bulversat. Doar știi că așa sunt.

Adrian rămase cu paharul ce vroia să-l ducă la gură, la jumătatea drumului.
Se postă lângă Mark, care stătea pe scaun la masă. Doar ce terminară de mâncat.
Recunoscător celuilalt că se abținuse cu întrebările în timpul mesei..

-Nici într-o mie de ani nu mă gândeam că tu și șoferul...

-Îl cheamă Luca.

-Într-un viitor, îndepărtat sau apropiat, s-ar putea să îl cheme ,,belele".

-Iar pe tine acum te cheamă ,,prăpăstios".
Chiar crezi că înainte de a recunoaște în fața lui, nu am gândit ?.
La naiba Adrian, doar mă cunoști foarte bine.

Acesta dădu paharul pe gât și îl trânti pe masă.

-Findcă te cunosc, nu pot înțelege.
Înainte ca celălalt să  spună ceva, continuă.
În aceste luni de când e angajat, recunosc că e un tip super. Cu înfățișarea lui exotică te face să îl privești de două ori când îl vezi. Iar ca om e OK. Dar...cum va fi ca iubit?.

-Recunosc că prima oară am fost atras de înfățișarea lui dar în timp am descoperit și persoana din spatele chipului.

-Știu că te pricepi la oameni, altfel nu ai conduce cu succes un hotel ca ăsta. Dar mă îngrijorează gândul la durerea ta... dacă el nu e ce trebuie.

Acum Adrian făcea referire la trecut. Un trecut dureros care în timp încercă să-l uite. Chiar dacă nu reușise în totalitate. Findcă în urmă rămase doar durerea și gustul amar al dezamăgiri.
Atunci, Adrian îi fusese singurul sprijin. Așa că supărarea îi era îndreptățită. Ca și grija, dealtfel.

În situația dată doar timpul avea să îi lămurească dacă decizia sincerității și a intuiției era cea corectă.