Alege să mă iubești.

21

Luca opri mașina în fața blocului și coborî privind altă mașină plecând.
Întra în casă și după ce se descălță merse în living.

-Bună seara.

-Bună, răspunse mama lui de pe canapea, strângând colile împrăștiate în jurul ei.

-Lucrai?.
Întrebă așezându-se pe un fotoliu.

-Aranjam niște fișe pentru ora de activitate practică. Țe foame?.

-Nu.

Femeia se ridică și puse colile pe masa din dreptul canapelei.

-Ai venit?.
Întrebă Kim intrând în living.

-Mi sa părut mie sau prietenul tău tocmai a plecat!.

Kim aprobă printr-o înclinare a capului.

-Cum de ai venit așa devreme?!.

-În seara asta Mark, se întâlnește cu fratele său.

-Are un frate, întrebă Kim. Mai mare sau mai mic ?!.

-Mai mic. E la liceu. Dar nu stau împreună.

-Vreți să vă aduc ceva de băut?.

Întrebă femeia.

-Lasă că aduc eu, spuse Kim ridicăndu-se. Se întoarse din bucătărie cu trei doze de suc. Pentru mama lui aduse și un pahar, știut fiind că nu îi plăcea să bea direct din cutie.

-Ce avea prietenul tău de se grăbea așa?.

Întrebă referindu-se la întâlnirea lor de la galerie.

-Vroia să mergem la un film.

Sincer, nici el nu primise o explicație coerentă pentru grabă.

Stăteau în liniște privind toți imaginile de la televizorul dat încet.
Kim se întinse după telecomandă.

-Lasă-l asa, findcă vreau să vorbim despre înscrierea la clinică, spuse privindu-l.

-Nu ți-a spus mama?.

-Nu am apucat să vorbim prea mult. Am stabilit să o facem când suntem toți.

Îl lamuri femeia privindu-l.

-Am înțeles că în cazul în care se găsește un donator compatibil cu tine, te cheamă.

-Da. Dar prioritate vor avea cei care fac dializă.

Îl lămuri mama lui.

Rămaseră tăcuți, dorind fiecare ca acel timp să nu vina. Transplantul fiind de preferat.

-Acesta e motivul pentru care, medicul n-ea sfătuit sa se înscrie la cât mai multe clinici. Astfel șansele fiind mai mari.

-Dar la banca de organe?.

-Este luat în evidență și acolo, dar și în acest caz se aplică tot prioritatea pentru cei dializați.
Mama lui rămase tăcută privind paharul de suc de pe masă. Ar mai fi o soluție.

Băieții întoarsera privirile spre ea.

-Să fac un test de compatibilitate. Iar dacă se dovedește ...

-Nu.

Singura silabă spusă cu hotărâre îi făcu pe amândoi să îl privească întrebător.

-Nu vreau să faci nici un test, findcă nu voi accepta niciodată să fii donatorul meu.

Băiatul își privi mama încruntat.

-Doar să vedem dacă suntem compatibili. Nu trebuie să facem operația. Asta să fie pentru o situație de urgență.