Alege să mă iubești.

15

Kim se foi în așternut simțind că nu își găsește locul nicicum.
Gânduri  făcându-l  să ofteze  din tot sufletul  chinuit de întrebări.
Tot revedea iar și iar interacțiunea petrecută în baie.
Acea clipă când buzele li se atinseră.
Iar mai rău de cât atât, gândul și în general tot trupul nu percepu senzația ca fiind ceva anormal.
Ba din contră. În subconștient ar fi vrut ca totul să fie aprofundat. Interacțiunea să fie mai lungă.

Ieși cu un oftat din așternutul răvășit și merse în dreptul ferestrei. Oricum somnul nu avea să vină.

Iar peste toate astea se mai adauga și alte întrebări referitor la ce se întâmplase după ce coborâse de la etaj.

,,De ce își mințise iubita referitor la hainele schimbate?."

,,De ce era atît de familiarizat cu casa colegului său?."

Poate erau prieteni. Dar să împrumute haine fără să ceară voi, era totuși prea mult. Chiar și între prieteni foarte buni. Iar lejeritatea cu care umbla prin casă, știind fiecare lucru unde se găsea, era un alt semn de întrebare.

Ridică mâinile trecându-le prin părul și așa răvășit de atâta foială pe pernă.

Întrebări care îi dădeau bătăi de cap. Întrebari care trebuiau puse pentru a primi răspuns. Doar că...

Lasă mâinile să îi alunece pe lângă corp privind întinderea cerului înstelat dorind ca de acolo să își  ia curaj. Acel curaj care îi lipsea pentru a pune întrebările.
Dar cerul în toată imensitatea lui nu îi putea oferi răspunsuri.

***

În alt colt de oraș celălalt privea la rândul lui cerul nopții.
Stătea cu telefonul în mână neavând curajul să formeze numărul.

După ce iubita lui îl oprise bombardându-l cu întrebări la care nu vroia să dea răspuns sau explicații, plecă în grabă în căutarea lui. Aflând  de la Edy că plecase.

Era conștient de multitudinea întrebărilor ce îi încărcau gândurile lui Kim. Problema era că nu îi putea răspunde la nici una. Nu fără a-și da secretul de gol. Acel secret ce reușise să îl ascundă de toată lumea.
Secret legat de o decizie luată cu ani în urmă.

Întoarse privirea spre telefonul din mână privind ecranul luminos.
Era al patrulea apel de la iubita lui pe care îl ignora.
Avea alte probleme la care să se gândească fără a avea chef să mai asculte și  lamentările ei.  Gândul la despărțire simțind că devine din ce în ce mai permanent.

Respinse apelul privind din nou cerul senin al nopți.
Gândul la sărutul cu Kim făcându-l conștient de trăiri  ce nu le mai experimentase până acum.
Dacă doar apropierea buzelor pentru o secundă îl făcea conștient de interacțiune, dacă sărutul ar fi fost mai intim, atunci ce simțăminte i-ar fi încercat acum sufletul!?.