Alege să mă iubești.

32

Drumul până la spital li se păru interminabil.

Ayan îl conduse până la etajul doi.
Când coborî din lift îl văzu pe Luca așezat pe un scaun.
Veni lângă el și îi puse degetele pe umăr strângând ușor.

Acesta ridică întrebător privirea. Ca în secunda următoare să se ridice fulger în picioare, privind mirat de la unul la altul.

-Mark, este fratele meu.

Îl lămuri Ayan.

Rămase cu privirea, în care se putea citi neîncrederea, ațintită  asupra lui, încercând să asimileze informația.

Știa că  Mark are un frate, pe care nu îl văzuse niciodată. Dar ca acesta să fie cel mai bun prieten al fratelui său...era...

-Eu am să întru în salon.

Nuci unul nu îl auzi pe Ayan.
Rămânând privindu-se în continuare.

Mark ar fi vrut atât de mult să-l strângă în brațe. Să îi dăruiască măcar puțină alinare și putere.

Rupând contactul vizual se așeză amândoi pe scaune. Unul lângă altul.

-De ce nu mi-ai spus?.
Am așteptat ore bune să mă suni.

Luca rămase tăcut privind propriile degete strânse în pumn.

-Nu trebuia să vii. Dacă te recunoaște cineva!.

-Crezi că îmi pasă de asta acum!. Am condus ca un nebun să ajung mai repede , după ce am aflat că e vorba de fratele tău.

-Ar părea ciudat să te interesezi de probleme familiale a șoferului tău.

Avea dreptate. Fiind persoană publică putea risca să fie văzut de cineva care era la curent cu știrile mondene ale orașului.
Doar că în acel moment nu îi păsa de nimeni, înafară de el.

-Luca, spuse întinzând mâna. Îi cuprinse degetele în ale lui, strângând mai tare când acesta încercă să le retragă, privindu-l speriat.
Lasă-mă să fiu lângă tine. Lângă voi, rectifică.
Oricum la ora asta nu e lume.

Avea dreptate, findcă era trecut de ora douăzeci și unu.

Luca întoarse privirea spre degetele lor împreunate.

-Știu că nu trebuie să fii aici...dar...mă face să mă simt mai bine findcă ești lângă mine.

-Spune-mi ce sa întâmplat.

-Fratele meu suferă de insuficiență renală. Asta înseamnă că rinichii lui nu funcționează cum trebuie.
Cu doi anii în urmă am descoperit boala.
Este foarte grav. În acest moment rinichii lui au cedat trebuind să înceapă urgent un tratament care se numește dializă.

-Dumnezeule. Practic e un copil.

-Medicul ne-a asigurat că prin tratament boala va putea fi ținută sub control...numai că...

-Aceasta sa agravat. Mi-a spus Ayan că a leșinat la școală.

-În jurul prânzului.  Îmediat cum a fost adus a trebuit să i se monteze un cateter pentru putea face tratamentul.

Îl lămuri cu voce încărcată de durere. Durere ce se vedea și pe chipul lui brăzdat de lacrimi.
Nici măcar nu era conștient de ele. Durerea fiind prea mare pentru a le controla.

-Am cunoștințe medici. O să vorbesc...

-Nu este nevoie. Medicul lui nefrolog este foarte bun. Iar în situația asta urmează pași care se impun. Nimeni nu poate face mai mult.