ORFANA I. Protectorul

Capitolul XIX.

Hey, sper ca sunteti bine si mi-ar face mare placere daca ati lasa o mica parere la acest capitol, ar insemna mult. Dupa cum vedeti am schimbat numele cartii pentru ca am considerat ca se potriveste mult mai mult, la urma urmei este despre Emily si ea este protagonista. Sper sa va placa aceasta noua varianta si abia astept sa va citesc parerile. Aveti grija de voi! xx

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"Ce cauti aici?" Harry ma intreba direct.

S-a sprijinit din nou de marginea ringului, iar eu incercam pe cat de mult posibil sa nu ma pierd cu firea admirandu-i muschii incordati. Faptul ca isi incrucisase mainile la piept nu imi era de ajutor, ba din contra, muschii bratelor sale pareau mult mai mari. Mi-am aruncat privirea in jos, simtind deja cum tot sangele mi se urca in obraji.
Nu stiam ce sa ii mai raspund. Venisem sa il confrunt. Voiam sa imi descarc toti nervii si frustrarea pe care o aveam adunata de-a lungul zilelor. Insa atunci, uitandu-ma la el si amintindu-mi momentele cu noi doi din weekend, mi se pierduse tot elanul.

"Sa te rog sa faci cumva ca acea poza sa dispara," am murmurat inca cu privirea in jos.

"De ce?"

Intrebarea lui ma infurie putin asa ca mi-am ridicat privirea spre el, pregatita sa il confrunt.

"Ce fel de intrebare mai este si asta, Harry?! Noi nu suntem impreuna, poza aia a ajuns peste tot si am intrat in probleme," am ridicat tonul.

Ceva in raspunsul meu nu i-a placut pentru ca si el la randul lui ma sageta cu privirea. Eram totusi multumita ca isi pastra distanta.

"Sambata noaptea cand erai jumatate goala in patul meu nu parea sa fi fost atat de indignata ca nu suntem impreuna," ma lua el peste picior.

Asta a fost picatura care a umplut paharul. Am scarsnit din dinti si m-am apropiat de el pregatita sa il plesnesc, dar evident ca nenorocitul s-a invatat si mi-a prins incheietura din reflex. M-a tras aproape de el si m-a lipit cu forta de pieptul sau, marind usor stransoarea mainii. Incercam sa arat ca nu ma afecteaza stransoarea lui si sa imi mentin privirea rece atintita spre ochii sai. Sa il am asa aproape nu era usor, eram atrasa de acest nesimtit mai mult decat mi-as fi dorit, si uram asta.

"Esti un nenorocit, da-mi drumul!"

Aparent i-am parut foarte amuzata pentru ca a inceput sa rada, insa nu parea un ras de amuzament, ba aproape macabru ce m-a facut sa imi inghit limba.

"Oh, haide iubito, doar atat poti?" Ma lua el peste picior.

Mi-a dat drumul stransorii, insa a facut un gest ce m-a lasat socata. Mi-a luat mana din nou, gentil de data asta si a sarutat fin mica portiune inrosita ramasa din cauza fortei sale. Am incercat sa nu ma las impresionata de asta, si smulgandu-mi mana, m-am retras la distanta de el. Trebuia sa raman lucida si pe pozitii. Trebuia sa pun punct acelei situatii spre binele amandurora.

"Trebuie sa incetam toata chestia asta!"

Mi-am incrusisat mainile la piept insa inca nu aveam puterea sa il privesc in ochi.

"Ce chestie?" Ma lua el din nou peste picior.

"Asta!" Repet si gesticulez agitat spre noi doi. "Suntem prea diferiti," M-am explicat eu.

"Dimineata cand mi-ai sarit in brate sa ma saruti nu erai atat de impotrivita," Ma ataca el cu aceiasi metoda, in timp ce se apropia incet, dar cu pasi apasati spre mine.

"A fost o greseala," murmur cu privirea in pamant.

Incerca sa ma domine din nou, cu inaltimea, cu atitudinea, cu totul. Stia ca o putea face si era al naibii de constient de puterea sa, de efectul pe care il avea asupra mea si asupra oricui. Avea puterea sa intimideze pe oricine dintr-o singura privire fara sa se straduie prea mult. Cand mi-am ridicat in cele din urma privirea spre el, avea din nou acea expresie impenetrabila si nu iti puteai da absolut deloc seama ce se intampla in mintea sa, insa ochii, ei ma ardeau. Cu fiecare pas de-al sau mai aproape de mine, tensiunea imi crestea cu zeci de batai pe secunda. Cand a ajuns din nou in fata mea si m-a apucat de talie, am simtit ca raman fara aer.