ORFANA I. Protectorul

Capitolul XXII

Nu uitati sa va lasati o parere, inseamna mult!
Citire placuta xx

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu stiam daca respiratia mi s-a oprit in piept din cauza stransorii lui Harry sau a terorii. Mii de senzatii imi strafulgerau corpul. De la furie, la frica, apoi la scarba. Harry emana clar furie pura, imi posedase corpul cu mainile sale, strase in jurul umerilor mei, incercand parca sa ma faca una cu el.
M-am uitat lung la Mike si mi s-a furnicat intreg copul cand i-am vazut fata mutilata de vanatai, in proces de vindecare, insa ochiul stang ii era complet vanat si inflamat. Eram sigura ca Harry avusese grija de asta sambata, insa nu ma asteptasem sa fie atat de rau. Am scarsnit din dinti si m-am ascuns in bratele lui Harry cand Mike, insotit de cei din echipa de fotbal, au trecut pe langa noi. Groaza mi-a trecut prin vene atunci cand l-am auzit pe Harry maraind din toti rarunchii si a dat sa se arunce spre el, insa i-am strans cu putere bratele.

"Te rog nu, Harry!" Ii murmur cu capul ascuns in pieptul sau, iar ca raspuns m-a strans mult mai tare in brate.

"Sa-l ia dracu!" 

Ii simteam corpul cum tremura efectiv de furie, si sa fiu sincera nici eu nu eram mai calma. Eram nervoasa pe ce mi-a facut Mike, insa eram furioasa de situatia penibila in care ma aflam.
Mi-am ridicat privirea din pieptul sau si m-am uitat in jur. Toata lumea se holba la noi mai ceva ca la un film. Eram satula de toata sarada asta si nu imi doream decat sa ii injur si sa le spun sa isi vada de treaba lor. Zack parea ca mi-a citit gandurile si s-a intors spre ei, urlandu-le practic sa plece.

"Iubito, esti bine?"

Harry si-a refocusat atentia asupra mea si mi-a cuprins fata in mainile sale. Alintul cu care ma obisnuise a avut efectul dorit, pe moment, si am aprobat scurt lasandu-mi din nou capul pe pieptul sau. M-a strans din nou in brate si mi-a sarutat tandru crestetul, iar eu in acel moment voiam sa raman acolo. In bratele lui, ma simteam ireal de in siguranta, stiam ca fiind in bratele lui, nimic rau nu avea sa mi se intample.
Mi-am ridicat privirea spre el, si mi sa topit inima cand i-am vazut ingrijorarea de pe chip. Imi studia fiecare reactie in amanunt, iar eu faceam acelasi lucru cu el. Ii adoram culoarea ochilor, si felul in care verdele salbatic se imblanzise atunci cand l-am privit direct in ochi. Voiam sa il sarut, voiam sa ii simt buzele peste ale mele atat de tare, insa nu puteam. Eram in public si nu voiam ca ceilalti sa ne mai vada in asemenea ipostaze. Imi venea sa plang, imi simteam ochii in lacrimi din cauza stresului, al nervilor si a fricii ce am simtit-o atunci cand l-am vazut pe Mike. Dar stiam ca undeva in sufletul meu, imi venea sa plang si de ciuda, oftica ca ajunsesem sa fiu indragostita de cel care ma tinea atat de protectiv in brate, si stiam ca el niciodata nu o sa simta la fel.

"Veniti la ora?" Ne intreba Zack, facandu-ne sa ne rupem din momentul nostru intim.

Harry s-a intors spre mine, lasandu-ma pe mine sa raspund. Dupa ce s-a intamplat, nu aveam absolut deloc starea necesara sa merg la ora, mai ales pentru ca stiam ca si Chanel era acolo. Insa trebuia sa o fac. Eram deja in mari probleme cu lipsitul in ultimul timp, si nu voiam sa ii mai dau motive lui Elizabeth sa imi spuna ce influenta rea avea Harry asupra mea.
Am aprobat din cap si m-am lasat din nou pe Harry. Mai aveam nevoie doar de putin timp sa ma calmez.

"Mergeti inainte, ne vedem acolo," Le raspunde Harry si l-am strans mai tare in brate semn de multumire.

Holurile se goleau usor si nu puteam fi mai bucuroasa de atat. Voiam liniste, cat mai multa liniste, macar pentru putin timp.

"Merg pana la baie."

S-a uitat la mine lung, cu aceiasi fata ingrijorata si i-am zambit lenes. M-a prins de mana si m-a condus in capatul holului, acolo unde era baia fetelor si a trebuit sa il conving sa nu vina dupa mine. Ii intelegeam disperata protectie, dar nu trebuia sa fie si atat de paranoic. Mike trecuse pe langa noi, nu avea ce cauta in baie. Cand am intrat si m-am vazut in oglinda, am izbucnit in lacrimi. Vazandu-mi din nou acea durere si neputinta ma facuse sa imi pierd controlul. Cu lacrimile siroind pe fata, m-am apropiat de robinet si mi-am spalat fata cu apa rece. Imi venea sa urlu, mii de voci mi se amestecau in minte si nu stiam de care sa ma agat. Capul imi vajaia si presiunea din piept revenise. M-am ghemuit pe jos, pentru ca nu imi mai simteam puterea in a ma tine pe picioare. Nu eram capabila sa imi controlez respiratia si incercam sa ma calmez, sa ma agat de ultima farama de ratiune, insa dadeam gres lamentabil.
Nu aveam habar de cat timp eram pe jos, insa am simtit niste brate puternice cum ma ridica si ma urca pe o suprafata mare si rece.