ORFANA I. Protectorul

Capitolul VI.

Corpul refuza sa mi se miste la auzul vocii groase si necunoscute. Trag aer puternic in piept si continui sa inaintez spre baie, care din pacate este abia in capatul celalalt al holului. Daca nu ar fi fost toti in sala de mese, poate as fi avut o scapare, dar holul este cliseic de pustiu.

"Doar nu ai de gand sa ma ignori."

Il aud inaintand spre mine si maresc pasul, aproape alergand pe hol. Mainile lui ma prind si ma intorc cu fata spre el, dar nu apuc ca acord prea multa atentie fetei sale pentru ca ma tranteste puternic de dulapuri. Tip dupa ajutor si incep sa plang incontrolabil si imi vine sa ma injur si chiar incep sa cred ca sunt blestemata sa am o viata in care sunt efectiv o bataie de joc a tuturor. Incerc sa tip mai tare, dar el maraie nervos  si imi acopera gura cu mana sa, trantindu-mi astfel capul si mai tare de dulapuri.

"De ce esti o tarfa obraznica? Deja Styles ti-a sucit mintile? O sa-i arat eu idiotului aluia!"

Mainile imi sunt imobilizate deasupra capului, si degeaba ma zbat, nu am nici o sansa de scapare. Incepe sa imi sarute gatul, iar eu tip cat mai tare in palma sa sa ma lase si strang puternic din dinti cand isi impinge soldurile in mine. Imediat ce imi da drumul mainilor, incep sa il bat cu pumnii in spate pentru a scapa, dar e de neclintit. Tip iar dupa ajutor cand imi elibereaza gura, si se pare ca am avut noroc pentru ca vad niste fete care ies dintr-o clasa care imediat ce ma vad, tipa  speriate si fug in sala de mese. Din pacate asta l-a facut sa se alarmeze si ma ridica pe umarul sau, incepand sa fuga cu mine.

"Mike, da-i drumul in momentul asta!", imi ridic capul si il vad pe Harry cum alearga nervos spre noi, cat si Zack. Incep sa tip spre el disperata pentru a ma ajuta, iar Mike vazand ca este in minoritate ma arunca practic pe jos si incepe sa fuga cat mai tare spre iesirea scolii. Zack si Kim se opresc imediat sa ma ajute, insa Harry fuge in continuare dupa Mike, tipandu-le prietenilor lui din mers sa nu ma scape din ochi. Tinerii deja au luat-o razna in jurul nostru si fiecare se imping cat mai in fata pentru a ma vedea, dar eu inca sunt intinsa pe jos.
Contactul cu podeaua dura a fost foarte de dureroasa, insa noroc ca am reusit sa mi-o amortizez cu mainile si sa nu-mi lovesc capul.
Nu sunt in stare sa ma misc de pe jos, si in continuare plang isteric. S-a format o multime de lume in jurul nostru, si abia de ii pot vedea prin pojghita de lacrimi si ma smiorcai ca un catel pentru ca ma doare efectiv tot corpul, iar atingerile si saruturile sale ma fac sa ma simt atat de murdara.
Dintr-o data simt o atingere pe mana si ma feresc speriata, reusind in cele din urma sa ma adun si sa ma ghemuiesc in coltul peretelui.

"Nu ma atinge, te rog nu ma atinge!", tip si incep sa ma trag de par si sa plang cu sighituri.

Trebuie sa ma calmez, dar efectiv nu pot, mi-am pierdut controlul si ma inec cu propriul aer.

"Emily, sunt eu Kim, haide sa te ducem la cabinet. O sa fie bine!"

Nu o sa fie bine, nimic nu o sa fie bine.

"Eu merg sa il caut pe Harry. Sigur a luat-o razna si vrea sa il omoare pe Mike!"

La auzul cuvintelor lui Zack imi ridic capul de pe genunchi si ii vad pe toti ceilalti cum ma privesc cu frica si sunt mai mult ca sigura ca acum ma cred o nebuna.
Imediat in fata mea apare o femeie in halat alb, si recunosc imediat chipul cunoscut al asistentei scolii. Imi amintesc ca Elizabeth a avut o discutie serioasa cu ea in priviinta medicamentatiei mele, iar frica ce o am acum in sange necesita o doza mare de calmante.

"Scumpo, trebuie sa te duc la cabinet sa iti injectez tratamentul. Te rog sa te linistesti si sa respiri adanc in repetate randuri. O sa fie bine, okay?", imi sopteste cald in ureche, iar eu aprob absenta. "Cineva sa ma ajute sa o duc in cabinet."

Il vad pe Jason care apare in multime fugind, presupun ca a fost dupa Harry. Sper doar sa nu fi facut o prostie, m-as invinovatii toata viata pentru asta.
Il accept pe Jason sa ma ia in brate si ma agat cat pot de gatul sau. Scancesc ca un copil atunci cand incerc sa ma prind mai bine de el, insa incheieturile ma dor, la fel si capul din cauza loviturii puternice si incerc sa imi potolesc lacrimile si sa raman calma si tacuta.