ORFANA I. Protectorul

Capitolul IV.

"Ne vedem peste o ora. Nu va atingeti de nimic, mai ales tu Styles." spune profesoara apoi iese din clasa.

Suspin si ii trimit un mesaj lui Elizabeth cum ca voi merge la Jade pentru a studia impreuna. Nu imi place sa o mint, dar nu imi place nici sa o dezamagesc. In plus, stiu ca va face o drama din asta, mai ales ca nu este vina mea, iar un scandal in plus, nu este pe lista mea de prioritati. Eram atat de nervoasa pe el si pe intreaga situatie, declansand in mine niste sensatii pe care nu mai voiam sa le simt vreodata. In orfelinat era totul despre supravietuire, trebuia sa ne batem pana si pentru o bucata de paine in plus. Devenisem atat de rece si atat de violenta, asta pana sa fiu adoptatata. Sedintele pe psihiatrie si apoi terapie au trezit cele mai mari cosmaruri in mine, transformandu-ma in ceea ce sunt acum, o fricoasa plangacioasa.

Decid sa ii ignor prezenta si sa recitesc piesa King Lear ce o avem de pregatit pentru cursuri. Se simte tensiunea in aer iar faptul ca isi bate degetele plictisit de banca nu ma ajuta sa ma concentrez pe deplin, dar ma prefac preocupata si concentrata tocmai pentru a nu fi nevoita sa il confrunt din nou. Ceea ce s-a intamplat in acel laborator a fost mai mult decat epuizant pentru mine. Nu am fost niciodata in prezenta unui baiat ca Harry, iar el, prin natura lui, este o persoana foarte intimidanta si inspaimantatoare, persoana pe care mi-am propus sa o evit cat mai mult cu putinta. Ceea ce simteam in preajma lui ma speria, magnetizmul cu care ma atragea era atat de frustrant incat imi venea sa ma pocnesc si pe mine, dar si pe el. Trebuia sa imi antrenez din nou controlul, acele sensatii sa le adapostesc bine si sa nu le mai las sa iasa.
Il aud pe Harry suspinand, si vad cu coada ochiului cum se ridica din banca si incepe sa se plimbe plictisit, cotrobaind prin clasa dupa ceva interesant de facut.

"Ce citesti?", il aud intreband, iar respiratia mi se taie la tonul jos pe care il foloseste.

"Uhm...King Lear, este piesa ce o avem de pregatit pentru cursul de Engleza.", ii raspund cu o voce mica.

" <<Nimic nu iese din nimic.>>", Il aud spunand iar aerul mi se opreste in gat.

Il vad cum ranjeste la reactia mea total neasteptata si vad cum se apropie de mine cu pasi lenti si apasati. Se asaza pe vine langa banca mea, dar eu inca nu imi pot opri socul de pe fata atunci cand imi ia cartea din mana si incepe sa imi recite replicile personajelor.
Engleza veche suna atat de melodios in combinatie cu vocea sa grava si accentul sau incat pentru cateva momente ma holbez la el total fascinata. Ii admir buzele pline si roz cum rosteste fiecare cuvant cu o intonatie perfecta, iar cand isi ridica privirea spre a mea, ma tintuieste pentru cateva secunde ca apoi sa inchida cartea brusc si sa o tranteasca pe masa.

"Nu te mai uita la mine asa, Emily!" O spune aproape chinuit, iar eu parca trezita din transa, imi scutur capul rusinata. Ma sinteam atat de penibil!

"Poftim?", intreb panicata.

Il vad cum isi strange parul in pumni si se pune din nou in banca, dar cu spatele spre mine. Nu imi raspunde, dar ii pot auzi respiratia greoaie.
Imi musc buza nervoasa si nu stiu ce ar trebui sa fac. Astept sa vad si cea mai mica reactie din partea lui, insa el sta pur si simplu cu spatele la mine. Au trecut minute bune, si am revenit la cititul meu. Mi-am ridicat privirea pe ceasul de pe perete sa observ cu stupoare ca trecusera abia douazeci de minute. La naiba!

"Credeam ca o arzi cu tocilarul ala.", il aud spunad.

Tresar usor, ca apoi sa realizez ceea ce spusese si sa ma incrunt. Ma simteam putin ofensata la adresa lui Austin. La urma urmei, el nu trebuie sa aiba vreo legatura cu ce se intampla intre mine si Austin, chiar daca nu este nimic.

"Nu o ard cu nimeni." ii raspund simplu, decizand sa ii folosesc cuvintele.

"Serios? Si atunci de ce dracu sta dupa fundul tau tot timpul?", de data asta se intoarce spre mine si ii pot citi furia din privire.