ORFANA I. Protectorul

Capitolul XXVI.

"Te iubesc, Emily!"

Doar asta aveam in minte, repetat de zeci de mii de ori pe secunda. Timpul parca se oprise in loc, si in momentul acela, chiar voiam sa se intample asta. Elizabeth mi-a spus ca ma iubeste, inca imi mai aminteam vag cum parintii mei imi spuneau ca ma iubesc mereu, insa felul in care a spus-o Harry, era cu totul altceva. Nu era din iubire parinteasca, era dragostea si pasiunea unui baiat, baiatul visurilor mele. Sufletul meu pereche.

"M-ma iubesti?" Intreb eu inca socata, probabil fata mea era amuzanta pentru ca imediat chicoteste si ma saruta tandru pe buze.

"Da, Emily, te iubesc. M-am indragostit de tine din prima clipa cand te-am vazut, dar a trebuit sa trec prin multe ca sa imi dau seama de ceea ce simt pentru tine. Dupa ce a murit mama, mi-am jurat ca nu imi voi da voie sa ma mai atasez de o persoana atat de mult, dar apoi ai venit tu si mi-ai dat lumea peste cap in toate felurile posibile. Ochii tai, iubito, m-au vrajit cu totul, sunt cei mai frumosi din lume, iubesc cand culoarea lor se schimba din albastru in verde, in functie de lumina sau de stare, iubesc buzele tale pline, drace, nici nu ai idee cat de bine saruti, iar corpul tau, oh nici nu ai idee cate imi trec acum prin minte sa fac cu tine. Nu imi pasa de cicatricile tale, m-am indragostit de tine cu totul. Esti puternica, desteapta, al dracului de incapatanata, dar si foarte hotarata in decizii, iar ceea ce tocmai ai facut, cerandu-mi sa fii a mea in noaptea asta, asumata si demna de imperfectiunile tale, e mai sexy decat orice am avut eu pana acum."

Plangeam, plangeam de-a binelea de fericire in timp ce ma ciupeam de mana asteptand sa ma trezesc dintr-un vis frumos. Mi-am imaginat asta de atat de multe ori, dar nu se compara cu realitatea nici macar putin. Nu, realitatea e mult mai frumoasa!

"Hei, nu mai face asta!" Ma dojeneste razand, iar cu lacrimi in ochi incep si eu sa rad, ca apoi sa ma cuibaresc in scobitura gatului sau.

"Nu credeam ca voi auzi asta vreodata de la cineva, mai ales de la tine. Eram atat de convinsa ca nu simti nimic pentru mine, insa totusi voiam sa pretind ca pentru noaptea asta voi fi doar a ta si tu doar al meu."

"Am fost al tau de mult timp, iubito. Dar de ce voiai totusi sa faci pasul asta cu mine daca stiai ca eu nu te iubeam?"

Am tras aer adanc in piept si mi-am ridicat privirea spre el. Ma privea atat de tandru si cu atat de multa dragoste incat simteam ca ma topesc in bratele sale.
"Pentru ca si eu te iubesc, Harry. Voiam sa ma ofer tie, sa ma ofer omului pe care il iubesc cel mai mult, sa fac sa se merite, chiar daca nu simteai acelasi lucru..."

"Ma iubesti?!" Ma intreaba el la fel de stupefiat probabil precum am fost si eu.

"De ce suntem amandoi asa de socati ca ne iubim?" Intreb amuzata.

Dar nu imi raspunde, in schimb isi lipeste buzele puternic de ale mele, si daca pana atunci am spus ca au fost multe saruturi cu el care sa imi suceasca mintile, ei bine, acesta pe departe era un sarut de neuitat. Amandoi ne-am aratat prin acest sarut cat de mult ne iubim, cat de mult ne dorim unul pe altul. Insa, cum orice vis frumos nu tine niciodata, telefonul lui incepe sa sune. Maraie ofticat peste buzele mele in timp ce ma lipeste mai tare de el. Mainile sale mi se plimbau prin par, trecandu-si degetele usor prin el, rasfirsndul pe spatele meu, iar eu adoram atat de mult cand facea asta. Insa daca el se putea preface bine in a ignora apelul, ei bine eu nu puteam.

"Doar raspunde, iubitule." Ii sugerez peste buzele sale.

Maraie nervos si ma departeaza putin din bratele sale pentru a-si lua telefonul din buzunarul din spate al blugilor. Am vazut ca este Zack, asa ca l-a pus pe speaker in timp ce isi continua saruturile pe gatul meu.

"Ce vrei?"

Am tresarit usor in urma vibratiei vocii sale pe pielea mea, iar asta l-a facut sa ma traga si mai aproape de el.