Caputolul XVII

389 30 0
                                    

Am avut multe momente in orfinat in care mi-a fost frica ca nu voi scapa cu viata, iar acum in masina cu Harry experimentam acelasi lucru. Inima imi era in gat, iar stomacul imi era cat un purice. Plamanii aproape imi ieseaseau din piept si simteam ca ma sufoc. Viteza lui era infernala, insa in ciuda protestelor mele in a reduce viteza, nu o facea. Stiam ca o facea intentionat ca sa ma scoata din sarite, si ma enerva si mai mult faptul ca ii reausea nenorocitului. Am respirat adanc si am incercat sa nu imi arunc ochii spre kilometraj, avea sa imi stea inima. Insa m-am uitat in dreapta spre el. Inca era nervos, si incruntat, cu ambele maini stranse pe volan. Masina torcea si vibra sub noi si sincer adoram felul in care suna masina sa. Trebuia sa gasesc o solutie in a-l calma, altfel sufletul avea sa imi iasa din corp de spaima. Undeva in mintea mea stiam ca nu risca si era sigur pe el, parea un sofer extraordinar. Cei din jur erau cei in care nu aveam incredere, un pieton sau o alta masina puteau aparea de nicaieri si sa ne faca praf. Mi-am inchis ochii si am scuturat din cap rapid alungand gandul asta din minte.
Mi-am intins mana dreapta si am indreptat-o spre partea din spate a gatului sau. Nu stiam daca asta avea sa il calmeze neaparat, dar trebuia sa incerc.

"Prefer alt mod de ati cere scuze, dar accept asta pentru moment," spune si se intoarce spre mine ranjind.

Mi-am dat ochii peste cap insa am continuat sa ii mangai buclele usor. Macar functionase pentru ca viteza sa se redusese cat de cat incat sa nu mai simt ca imi iese sufletul din trup. Deja intram in perimetrul scolii si stomacul meu o lua razna din cauza emotiilor. Evident ca intarziasem, parcarea era complet pustie si sincer eram bucuroasa ca nu este nimeni care avea sa se holbeze.
Imi insfac geanta si dau sa deschid portiera masinii insa ma opreste. Ma intoarce spre el rapid, iar eu imi strang buzele de nervi. Ma privea in felul acela pe care nu il puteam descrie, insa care imi infierbanta intreg corpul. Mi-a dat o suvita de par dupa ureche, iar cu mana dreapta mi-a urcat-o usor pe coapse.
"Esti super sexy cand esti nervoasa, insa azi m-ai scos complet din minti," maraie iar eu mi-am mijit ochii la el gata de atac. Faptul ca el ma considera sexy imi placea, imi dadea incredere in mine, desi nu il credeam in totalitate. Nu vedeam nimic sexy la mine.

"Ei bine, nu este vina mea ca esti un infumurat care nu este obisnuit sa fie refuzat," mormai si el chicoteste.

"Un infumurat sexy," ma corecteaza, iar eu mi-am dat din nou ochii peste cap.

"Harry, lasa-ma sa plec. Am intarziat destul!", spun si verificandu-mi ceasul de la mana, mi-am marit ochii cand am vazut ca mai erau doar 30 de minute pana se termina prima ora.
M-am uitat la el si am marait nervoasa, insa asta nu l-a facut decat sa chicoteasca.

S-a apropiat extrem de aproape de mine, iar bataile inimii imi cresteau incontrolabil. Nu stiam daca de nervi sau din cauza ochilor sai electrizanti. "Saruta-ma!" a murmurat peste buzele mele.

M-am blocat timp de cateva secunde in care el doar se uita intens la mine. "Am intarziat destul!" am marait, iesind imediat din masina.

Am inceput sa merg rapid prin parcare si am marit pasul atunci cand l-am auzit stigandu-ma. Tonul sau era infricosator si mi-a zbarlit pielea. Stiam ca ma jucam cu focul enervandu-l, dar trebuia sa il tin departe de mine. Si speram ca daca aveam sa il enervez destul, avea sa ma lase in pace. Dar se pare ca si el era la fel de incapatanat ca mine. Corpul mi-a fost imediat apucat si izbit de o masina. Contactul cu masina nu a fost destul de puternic incat sa ma raneasca, insa privirea sa avea intentia de a ma distruge. Ochii ii erau intunecati, si respira puternic pe nari. Buzele ii erau stranse intr-o linie, iar maxilarul sau aproape ca plesnea la cat era de incordat. Oh, l-am enervat rau de tot!
Am inghitit in sec, evitandu-i privirea, incercand sa scap de sub el. Era imens pe langa mine, i-am simtit muschii incordati atunci cand s-a lipit complet de mine. Mainile le aveam prinse in ale sale si stiam ca nu am nicio sansa sa scap.

ORFANA I. ProtectorulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum