Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 3

"Incep eu. O aleg pe Kiko." a spus Young-bae.
"Uhm... Aleg adevar." s-a balbait.
"Normal ca alege adevar. E prea stupida pentru a accepta o provocare." am intervenit, iritat.
"Bine. Aleg provocare, atunci." s-a incruntat ea.
"Te provoc sa... Bei un shot."
Am tacut atunci cand i s-a umplut un paharel mic si ea l-a dat pe gat, fara sa clipeasca. A inceput sa dea din maini, semn ca o ustura gatul, ceea ce a fost comic si adorabil in acelasi timp, si toti am pufnit in ras, inclusiv ea.
"Ji. Ce alegi?" m-a privit Seung-hyun.
"Provocare, evident."
"Vezi bunaciunea aia?" a zis, aratand spre o tipa blonda de la bar. "Obtine-i numarul de telefon."
Glumesti? Am facut asta in nici 5 minute. E usor sa obtii un numar de telefon de la o tarfa.
A urmat Chaerin, ce a trebuit sa se linga cu Young-bae; Seungri, care a trebuit sa fumeze o tigara in 10 secunde; Dae-sung, ce a facut striptease si Seung-hyun, ce a intrat in toaleta fetelor, ceea ce a fost hilar pentru ca a fost scos afara de o doamna de serviciu.
"Kiko. Inca trei shot-uri."
Rahat. A baut. Era beata. Sigur era beata. Se vedea in ochii ei injectati si in vocea ei.
"Ji, tot provocare?"
"Normal."
"Sarut-o pe Kiko." a ras Young-bae.
Jur ca te omor.
"Nu." a refuzat ea, si m-am simtit usurat ca a facut-o.
"Haide. O sa fie amuzant!" ne-au sustinut ceilalti.
Am vazut corpul micut al lui Kiko urcandu-se peste masa, pentru a putea ajunge la mine. I-am simtit mainile delicate prinzandu-mi brutal tricoul si tragandu-ma spre ea. Fetele noastre erau la nici un centimentru distanta si n-a mai ezitat. Buzele noastre s-au unit si s-au deschis, sincronizandu-se perfecte. Avea gust de bautura, dar era placut. Cand am simtit ca se retrage am vrut sa o infasor cu bratele si sa o tin langa mine, dar n-o puteam face.
Toti au inceput sa rada si sa aplaude, inclusiv Kiko. Nu ii mai vazusem fata asta pana atunci. Poate era din cauza bauturii. Sigur era din cauza bauturii. Trebuia sa fie.
Jocul a continuat, dar eu n-am mai putut fi atent la ce se petrecea. Stiam doar ca Kiko avea un pahar cu bautura, pe care il termina imediat si cerea sa ii fie umplut la loc.
"Cred ca ai baut destul." am spus intr-un sfarsit.
"Nu esti seful meu." mi-a intors-o.
***
"Ti-am spus sa nu mai bei!" am tipat la ea.
Era intr-una din cabinele toaletei si vomita. La dracu, chiar am avertizat-o.
"Mergem acasa?"
"Mhm." am auzit un murmur si silueta ei s-a ivit, iesind din baie.
Era palida si se clatina. Doamne, in ce cacat m-am bagat. Stiam ca nu trebuia sa o aduc aici. Ce ii voi spune tatei cand o va vedea maine asa? Daca nu ii trece pana ajunge el? Daca lipseste de la cursuri si afla tata?
Am urcat-o in masina si am dus-o acasa, unde a inceput sa vomite din nou.
"Ti-am spus dracului sa nu mai bei!" am urlat la ea.
"Stiu... Dar nici tu nu ma asculti." mi-a spus, apropiindu-se usor de patul ei.
"Ma voi schimba si voi dormi. Ar fi bine sa faci acelasi lucru." m-a privit in ochi.
Pana si in starea asta e enervanta. Pff.
Am lasat-o acolo. Stiam ca se va descurca. Am coborat la parter si ceasul indica ora 5:17.
N-am putut dormi toata noaptea. Bantuiam casa ca o fantoma si de doua ori am intrat in camera la Kiko, sa ma asigur ca doarme. O data am auzit-o gemand ceva, dar am presupus ca doar o durea burta.
N-am indraznit sa o trezesc in dimineata aceea si era cam evident ca nu se putea duce la cursuri.
"Sunt gata." am auzit o voce ce m-a trezit din ganduri.
Era in jur de 10 dimineata si Kiko era treaza, imbracata ca bunica, cu un zambet larg si voios. Zici ca nu era ea cea care se imbatase seara trecuta.
"Esti bine?" m-am uitat la ea confuz.
"Da. Haide. Mai pot prinde doua cursuri." mi-a spus, aruncandu-mi cheile masinii.
Are 19 ani. Ar putea sa invete cum sa conduca si sa ma lase in pace, dar nu.
Tot drumul nu am scos vreun cuvant. Situatia a fost incomoda si stanjenitoare. Tot ce faceam era sa ne uitam la drum.
"La stanga." a rupt ea tacerea, facandu-ma sa tresar.
"Dar facultatea e in cealalta directie." am spus naucit.
"Stiu. Nu vreau sa merg la scoala. Nunta este poimaine si eu nu am o rochie potrivita." a evitat contactul vizual.
"Oo. Kiko chiuleste." am tachinat-o eu, si ea a chicotit.
Nu o credeam in stare sa chiuleasca. Dar nu o credeam in stare nici sa se imbete sau sa ma sarute dintr-o provocare stupida, deci ar trebui sa incep sa ma astept la orice din partea ei.
Am ajuns la cel mai apropiat Mall si ne-am plimbat prin magazine, dar nu a probat nici o rochie din cele ce-mi placeau mie. Am intrat intr-un sfarsit intr-un magazin cu rochii de babe si a inceput sa probeze cate ceva, aratandu-mi cum ii sta in fiecare si cerandu-mi parerea.
"Nu-ti evidentiaza formele. Nu-ti scoate in evidenta ochii. Nu ti se potriveste. E oribila. E dezgustatoare." m-am incruntat, vazand-o intr-o rochie maro absolut ingrozitoare.
"Dar mamei o sa-i placa." a zis, regretandu-si imediat cuvintele.
"Ideea e sa iti placa tie, nu ei."
"Nu conteaza. O voi lua."
De cand parerea unei persoane e mai importanta decat parerea personala?
Ma rog, ideea este ca am luat acea rochie si ne-am intors acasa.