Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 6

Am ajuns intr-un complex de vile, in care erau nenumarate masini parcate. Era un paznic la intrare si era o bariera, ce nu te lasa sa-ti continui drumul in liniste.
"Incotro?" ne-a intrebat el, dupa ce mi-am dat geamul masinii in jos.
"Catre o nunta... Kenta Kwon." am spus.
"Voi sunteti Ji Yong si Kiko?" a continuat si eu am aprobat din cap. "Va puteti schimba in cabana 5. A fost inchiriata pentru dumneavoastra pentru o seara. Puteti suna la room-service si comanda orice." ne-a informat si ne-a inmanat cheile cabanei.
Le-am luat si ne-am indreptat spre locul indicat. Mi-am parcat masina in cea mai apropiata parcare si am coborat, luand si rochia lui Kiko cu mine. Ea m-a urmat in de-aproape si am intrat in cabana. Era mica, un pat de doua persoane cu asternuturi albe, o usa exact langa intrare ce probabil ducea la o baie, un televizor si un dulap. Mai era o usa cu geamuri, undeva in spate, ce am presupus ca era de la un balcon.
Kiko si-a pus rochia in dulap, pe un umeras si pantofii la intrare si a intrat in baie, pentru a se admira in oglinda.
"Ok. Eu plec." i-am spus.
"Stai. De-abia am ajuns. Mancam ceva si pleci dimineata."
Nu voiam, dar chiar mi-era foame si muream de somn. Am acceptat, deci, si am comandat niste cartofi prajiti cu carne pentru mine si ea si-a luat ceva fara carne, deoarece e vegetariana. Nu am stiut pana atunci, nu prea eram atent la ce manca ea.
"Mi se pare o cruzime sa omori animale."
Ea chiar nu se opreste din vorbit, nici macar atunci cand mananca. Dar, in mod straniu, imi convenea asta. Era chiar placut.
"Nu e. Carnea e buna. Plus ca oricum animalele acelea urmau sa moara." mi-am zis punctul de vedere.
"Si tu vei muri, dar eu nu te ucid pentru a te manca." si-a dat ochii peste cap.
"Ar fi intr-adevar ciudat." am ras amandoi. "Chiar nu poti fii de acord cu ceva din ce spun eu?"
"Nu chiar. Avem pareri si viziuni diferite, e normal sa ne contrazicem."
Mereu trebuia sa aiba ultima replica, nu?
Mi-era prea lene sa plec, asa ca am hotarat sa ne uitam la un film. Am comandat cipsuri, sucuri si popcorn si am pus un film de groaza.
"Nu te duce! O sa vina! Nu te- La naiba, ti-am zis sa nu te duci!" striga Kiko catre televizor, de parca personajele chiar o puteau auzi, ascunzandu-se sub o perna.
Din cand in cand tipa si imi infasura bratul si ma tragea de tricou. Era chiar amuzant cum se temea, cand mie mi se parea banal si cliseic.
Dupa am mai pus un film, de data asta unul romantic, iar Kiko a adormit pe la jumatatea lui, cu capul rezemat de umarul meu.
M-am uitat la ea: era asa fragila si parea atat de buna. Buna la suflet, ma refer. Si chiar era. Eram suparat pe mine ca am dus-o in acel club si s-a imbatat. Imi aminteam cum era de palida si de slabita, cum gemea in somn... Toate imaginile astea se derulau in mintea mea si nu maasau sa adorm. Am oprit filmul si mana mea i-a infasurat corpul fragil. Nu stiu de ce ma simteam cum ma simteam, dar era un sentiment frumos.
Mi-a venit in minte momentul cand s-a ridicat peste masa si m-a sarutat, mi-am amintit gustul buzelor ei. Totul parea neclar, in ceata, ca si cum ar fi fost un vis.
"O, Doamne. O sa intarzii!" m-a trezit Kiko din somn.
Nu stiu cand adormisem, dar cert este ca o facusem. Mi-am frecat ochii si am privit-o cum fugea dintr-o parte intr-alta, imbracandu-se si machindu-se, toate astea intr-un timp record.
"Cat e ora?" am intrebat-o, inca stand in pat.
"12:50. In 10 minute incepe petrecerea din gradina." m-a lamurit ea.
"Oh, deci eu ar trebui sa plec."
"Da. Asa se pare..." a spus pe un ton jos.
"Inca vrei sa vin la nunta?"
"Nu. Nu vrei sa vii si iti voi respecta alegerea."
"Te-ai bucura daca as veni?"
"Nu numai eu, toata lumea ar face-o."
"Pai cum as putea dezamagi niste oameni intr-o zi ca asta?" am ras.
Chiar era o zi frumoasa pentru un inceput de primavara, cu cer senin si toate cele.
Kiko s-a uitat mirata la mine, de parca intelesese prost aluzia.
"Deci...ai de gand sa...vii?" a inghitit in sec.
"Mda, cam asa ceva." am spus stanjenit si m-am ridicat in picioare.
I-am simtit bratele inconjurandu-mi bland gatul si i-am auzit rasul. Ma imbratisa. Intr-o fractiune de secunda si-a indepartat trupul de al meu si mi-a zis, cu zambetul pe buze:
"Haide. O sa fie minunat."
M-am dus si mi-am luat un tricou din portbagaj -nu stiu de ce aveam un tricou la mine, nu ma judecati- si m-am schimbat. Era alb si avea o cruce neagra pe ea, la fel ca adidasii si pantalonii. Nu aratam elegant sau ceva-n gen, dar, dupa spusele lui Kiko, nimanui nu-i pasa atata timp cat eram acolo. Prezenta conta, nu felul in care ma prezentam.