Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 2

M-am uitat la ceas: 0:52. Muzica rock imi bubuia in casti si eu mancam niste cereale cu lapte. Nu aveam chef de nimic si ma plictiseam de moarte, dar noroc ca mi-a sunat telefonul.
"Ji!" a strigat o voce in telefon pentru a acoperi muzica de pe fundal, dupa ce am raspuns.
"Young-bae!" am rasuflat usurat si chiar fericit.
"Da. Ti-a fost dor de mine, nu? Unde mortii tai esti? Petrecerea a inceput de o ora! Haide."
"Meh..."
"Ia-o si pe Kiko cu tine!"
Kiko? La ora asta? In clubul ala? Cu ei? Niciodata.
"Nu cred ca ar fi o idee buna." i-am explicat.
"Ji, haide! Misca mai repede si taci dracului!" au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit inainte ca telefonul sa se inchida.
La naiba, Young-bae.
M-am ridicat de pe scaun si am urcat scarile, spre etajul unde se afla camera lui Kiko. Nu am batut la usa, ci am intrat direct, crezand ca doarme.
"Boule! Iesi!" a urlat la mine, aruncandu-mi o perna in fata inainte sa pot pricepe ceva.
Am vazut-o infasurata numai cu prosop, cu parul ud, stand in fata usii baii din camera sa. Trebuie sa recunosc ca nu era o priveliste asa rea.
"Tot nu inteleg. Cat de fraiera sa fii sa acoperi corpul ala bestial cu cacaturile alea de haine de baba?" am gesticulat spre ea, facand-o sa roseasca.
"Imbraca-te mai repede. Mergem la o petrecere." am anuntat-o, vazand ca amutise.
"N-nu. Nu vin. Maine am cursuri si trebuie sa merg."
"E doar o noapte, ok? Plus ca, daca nu te duci la prima ora si spui ca ai vomitat, profii o sa te creada. Tu niciodata nu ai mintit."
"Nu pot, Ji Yong. Am un program si il voi respecta." mi-a raspuns ferma.
E mai dificila decat credeam.
"Esti treaza si e 1 noaptea."
"Nu conteaza. Nu vin. Te poti duce singur."
"Bine atunci. N-am sa stau sa ma rog de tine." am zis iritat si am plecat, trantind usa.
Nici o fata nu ma refuza. Niciodata. Dar ea nu cred ca se incadreaza in categoria fetelor. E prea tocilara si nesuferita.
"Stai. O sa vin! Doar asteapta!" am auzit-o strigand, deschizandu-si usa camerei pentru a se asigura ca ma aflam pe hol.
"Asa ma gandeam si eu." am ranjit victorios.
Normal ca nu ma lasa sa ma duc singur. Nu avea incredere in mine si, vazand ca nu ma poate opri, de ce sa nu mi se alature? Dar n-o s-o faca. O sa fie acolo pentru a ma dadaci si a-mi tine predici stupide, dar n-aveam de gand sa ma spuna lu' tata. El nu suporta cluburile, tatuajele, piercingurile, muzica rock, tutunul sau drogurile si de-aia avem noi o relatie cam proasta: uraste tot ce eu ador.
Peste o jumatate de ora, eu si Kiko ne aflam in masina mea neagra, gonind spre club.
Era imbracata in niste colanti stramti, negri, ce ii scoteau fundul in evidenta, o bluza larga, gri, pe care era scris cu roz numarul "102", iar in picioare avea niste tenesi ce se asortau cu aceasta. Parul il avea liber, desi nu prea avea cum sa si-l aranjeze pentru ca este scurt.
"Arati...diferit." i-am spus, muscandu-mi buza inferioara.
La dracu, arata demential. Stie cat le ia unora sa arate ca ea si cate viseaza sa o faca?
"E de bine sau de rau?" m-a privit confuza.
"De bine. De foarte bine."
"M-am gandit ca nu merg la scoala, deci nu trebuie sa ma imbrac intr-un sac de cartofi." mi-a marturisit.
Stai. Ce? Daca nu ii placeau acele tinute absolut dezgustatoare, de ce naiba le mai poarta?
Am ranjit si am continuat sa ma uit la drum.
***
Ne-am asezat la masa unde se aflau cei 5 prieteni ai mei: Young-bae, Dae-sung, Seung-hyun, Seungri -ma rog, pe ei ii cheama la fel, dar noi le spunem asa pentru a-i putea diferentia- si Chaerin.
"Hei!" a zambit larg Chaerin, la vederea noastra. "Ea cine e?"
Oh, cacat. Chaerin n-o stia pe Kiko. Normal ca n-o stia. Doar Young-bae o mai vazuse, cand venise pe la mine acum cateva zile.
"Ea e... Uhm..." am incercat sa explic, dar nu aveam cum.
Cuvintele efectiv nu-mi ieseau pe gura.
"Sunt viitoarea lui sora." si-a dat ea ochii peste cap.
"Vitrega." am adaugat eu, ca sa subliniez faptul ca nu aveam nici un fel de simpatie pentru ea.
Chaerin a facut prezentarile, pentru ca nu se putea abtine, nu? Kiko s-a asezat langa ea si eu langa Dae-sung.
"Ceva de baut?" ne-a intrebat Seung-hyun pe mine si pe Kiko.
"Ea nu bea." am raspuns in locul ei si mi-am comandat o bautura ce nu mai stiu sigur cum se numeste, foarte tare si buna la gust.
"Hai sa jucam ceva!" a propus Chaerin, inca zambind vesel.
"Mbine. Adevar si provocare. Se baga toata lumea?" a privit-o Seungri pe Kiko, cu subinteles.
"Da. Joc si eu." a spus inocent.
O, nu. Nu, nu, nu. Ea nu poate juca adevar sau provocare. Nu cu noi. Nu aici.
"Nu cred ca ar fi o idee buna." am spus.
"Dar ea vrea. Doar un joc." a ranjit Young-bae.
Huh. Ok. Avea dreptate. Era doar un joc.