Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 19

O luna. A trecut o luna de cand eu si Kiko ne-am indepartat de Etsu, o luna de cand traim impreuna, fericiti, doar noi doi si iubirea ce ne leaga.
M-am gandit mult timp ca acesta era finalul, finalul magic al basmului pe care il traiam alaturi de ea. Zambeam la gandul ca acesta putea fi intr-adevar finalul, mi se parea atat de perfect, atat de ireal si de frumos. Si n-a fost finalul. Destinul a avut grija ca finalul nostru sa vina mai tarziu, pentru a ne distruge pe amandoi.
***
"Kiko, raspunde tu!" am strigat, ecoul meu umpland toata casa.
"Kiko!" am spus din nou, vazand ca telefonul inca insista si ma enerva la maxim.
"Sunt in baie, Ji, ce naiba!" am auzit-o intr-un sfarsit.
Mi-am dat ochii peste cap cat se poate de dramatic si m-am dus sa raspund.
"Ji?" am auzit o voce groasa si foarte familiara.
"Kenta?" am intrebat surprins.
Am motivele mele pentru care nu-i spun "tata", nu ma judecati.
"Ji, asculta. Vin spre voi. Trebuie sa aflii ceva." a expirat puternic.
"Imi poti spune la telefon, sa stii." l-am anuntat sarcastic.
"Nu, nu pot. E legat de Kiko. Asculta, e foarte important. Vreau doar sa imi promiti ca, orice s-ar intampla, o vei salva."
"Uhm... Kiko nu va ajunge din nou la tatal ei, stai calm."
"Doar promite-mi."
"Ok, ok. Promit."
Mi-a inchis telefonul in nas, de parca scopul vietii lui tocmai fusese indeplinit.
Cand a iesit Kiko din baie eram al naibii de incordat. Ma tot uitam la ceas si nimic: tata nu mai aparea. Trecusera ore de cand ma sunase. Eram din ce in ce mai tensionat, aveam impresia ca voi izbucni si voi distruge toate lucrurile din casa daca nu intra dracului pe usa aia nenorocita.
"Ji? Stii ca mie imi poti spune orice?" m-a privit Kiko in ochi, in felul ei inocent si absolut adorabil.
"Stiu."
"Atunci de ce n-o faci?"
Nu i-am raspuns. Am preferat sa ma holbez la ceas si sa ma prefac ca nu o auzisem.
"Cine vine, Ji? Cine te-a sunat? Pe cine astepti?"
Ca raspuns, Kenta a ciocanit puternic si disperat in usa de la intrare. Nu m-am putut ridica, simteam ca voi exploda. Mi-am inclestat dintii si am incercat sa ma ridic, dar fara rost. Eram intepenit pe acel fotoliu nenorocit.
Kiko, intelegandu-mi starea, s-a dus ea sa deschida. Am urmarit-o cu privirea cat de atent am putut si am observat o silueta ce o ia in brate imediat ce usa a fost intre-deschisa. Kenta.
Mi-a aruncat o privire fugara si a alergat spre mine, tinand strans o servieta de piele, neagra.
"Ji... Kiko... Trebuie sa aflati ceva." a zis, gafaind.
Am auzit cum Kiko a inchis usa si s-a apropiat de locul in care ne aflam, venind spre fotoliul in care stateam eu.
"Kenta, ai de gand sa spui dracului ce e?" am urlat, pierzandu-mi controlul.
Si-a inchis brusc ochii, parca nestiind cum sa formuleze un raspuns cat de cat logic. A lasat servieta jos, incercand sa mai traga de timp.
"Mama ta..." - m-a privit, parca regretand fiecare cuvant - "a fost casatorita cu tatal lui Kiko. Totul a fost frumos pana am aparut eu. Ne-am indragostit unul de altul si mama ta l-a parasit. Aveau o fetita mica, pe care, initial, am dorit sa o crestem impreuna. Ai aparut si tu intre timp. Dar tatal lui Kiko, orbit de gelozie, s-a recasatorit si a inceput sa bea. Ne-a amenintat de multe ori, noi fiind nevoiti sa dam fata spre adoptie. A aparut si Kiko si, odata cu ea, Iadul in care a fost obligata sa traiasca s-a dezlantuit. Mama ta s-a simtit vinovata pentru tot si m-a implorat sa am grija de Kiko si de sora ta. Am fost un tata groaznic pentru tine si imi pare rau, dar trebuia sa muncesc de o mie de ori mai mult pentru a va intretine pe toti trei. Dupa ce mama lui Kiko a fost omorata, am platit-o pe Etsu sa o ia in grija. A trebuit sa va tinem departe unul de altul pentru ca acel om nenorocit sa nu va gaseasca. M-am casatorit cu Etsu pentru a va apropia si planuiam sa o iau si pe sora ta, dar am aflat ca este casatorita si are o viata minunata. Putea oricand sa vina in vizita, ceea ce a si facut acum cateva zile. M-a intrebat de tine, Ji. Nici nu stii cat de fericit am fost s-o aud spunandu-mi ca ma iubeste, spunandu-mi 'tata'... Imi pare extrem de rau, Ji... Am incercat sa va fie bine, sa va fac sa ma iubiti la fel cum va iubesc si eu pe voi, dar n-am reusit. Regret amarnic asta, dar e prea tarziu..."
Pe tot parcursul discursului a plans ingrozitor, iar eu si Kiko am putut doar sa privim nedumeriti. Ma cuprinse o amorteala teribila, o durerea apasatoare si nimicitoare.
Hei cx
Vă iub mult, cititori adorabili şi minunaţi şi vă aştept părerile sincere despre această carte în comentarii. Pwpek♡♥