Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 17

Am luat geamantanele si am coborat impreuna la masina, unde am pus totul in protbagaj si am plecat cat de repede am putut. Planul initial era sa plecam noaptea, dar nu mai rezistam nici o secunda in acea casa.
Am turat motorul si am gonit ca un nebun afara din oras, si mai tarziu pe autostrada.
"Unde mergem?" m-a intrebat bland Kiko, masandu-ma pe picior, gest ce m-a facut sa ma mai calmez.
"Nu stiu. Cat mai departe de Etsu." am oftat, schimband vitezele.
"Imi pare rau." a spus, cu o voce stinsa.
"Nu trebuie sa iti para. E ok, serios. Stiu ca te-ai temut sa imi povestesti si e in regula." i-am luat mana intr-a mea, schitand un zambet.
"Toate astea puteau sa nu se intample. E doar vina mea."
"Pff. Nimic nu ar fi putut schimba decizia lui Etsu. Nu e vina ta." am privit-o in ochi, vorbind chiar foarte sincer.
"Regret ca am intervenit in viata ta si ca am stricat-o..."
"Ceea ce traiam inainte sa apari tu nu era viata. Era un cosmar din care nu ma puteam trezi. Datorita tie simt in sfarsit ca traiesc." m-am apropiat de ea si am sarutat-o, revenind imediat asupra drumului.
Nu-mi venea sa cred ca ea cosidera ca imi facea rau. Era cel mai frumos lucru ce mi s-a intamplat. Trebuia sa o fac sa vada asta. Sa simta asta. Trebuia.
Gandurile mele au fost intrerupte de vibratia telefonului meu, semn ca am primit un mesaj.
"Seoul, vechia noastra locuinta. Cheile sunt sub pres. Ai grija de Kiko." am citit cu voce tare, fara sa realizez prea bine ce spusesem.
Seoul era orasul meu natal, inainte sa ma mut in Busan, dupa moartea mamei. Nu ma puteam intoarce in acea casa. Acolo se afla atata suferinta, atatea sperante pierdute si atatea lacrimi varsate.
"Ji... Casa..." a soptit Kiko, speriata.
"Am crezut ca a vandut-o, la dracu!" am urlat, lovind volanul, iar ea a inchis ochii, de parca stia ca asta urma sa se intample.
Am tras adanc aer in piept si am incercat sa ma calmez. Trebuia sa fac asta. Pentru Kiko.
***
Dupa 5 ore de mers incontinuu, am ajuns seara in locul indicat de tata. Am parcat masina in fata casei si am luat bagajele din ea, indreptandu-ne spre usa de la intrare. Kiko a gasit repede cheia si a intrat prima.
Dupa ce am trecut cu greu pragul casei, simteam ca totul se invarte cu mine. Casa era exact asa cum mi-o aminteam, nimic nu se schimbase. Nici macar aranjamentul mobilei. Absolut nimic. Un val de lacrimi s-a ingramadit in ochii mei, dar nu l-am lasat sa curga. Cu o putere enorma am reusit sa pasesc pe podeaua prafuita si sa inchid usa in urma mea.
I-am simtit bratele lui Kiko inconjurandu-mi trupul si strangandu-ma tare, parca incercand sa-mi lipeasca inima la loc:
"Sunt aici, Ji. Mereu am fost. O sa fie bine, chiar tu ai spus-o. Te iubesc mult, pui!"
Cuvintele ei au fost mereu ca un pansament pentru sufletul meu, dar niciodata nu au ajutat atat de mult.
Mi-a luat plapand mana intr-a ei si m-a tras incet dupa ea, inaintand impreuna prin casa.
Am urcat pe scarile in spirala si la fiecare pas incepeam sa respir din ce in ce mai greu. Simteam o putere apasand pe mine. Era ca si cum peretii se apropiau sa ma striveasca mai mult si mai mult cu fiecare pas facut.
Am ajuns pe un hol mic, unde se aflau trei camere. Am incercat sa-mi stapanesc sentimentele si sa imi opresc vointa de a deschide usa camerei mamei, dar n-am putut: totul era identic, cum ma asteptam. Pana si cioburile oglinzii sparte de mine erau unde le lasasem.
Imi amintesc perfect acea zi: cand tata m-a anutat de boala mamei si eu am luat-o razna. A fost ultima zi in care am mai vazut camera. Dupa incident, a inchis-o cu cheia si nu m-a mai lasat sa intru.
"Vreau sa raman putin singur." am soptit spre Kiko, ce se afla langa mine.
"Daca ai nevoie de ceva, sunt in cealalta camera, ok?" m-a sarutat pe obraz si m-a privit ingrijorata.
Am afirmat din cap si am inchis usa dupa ce a iesit.
M-am indreptat lent spre pat, amintirile navalind in capul meu. Simteam ca ma sufoc. Era ca si cum ma aflam in mijlocul unui ocean, nestiind sa inot. Si apoi o vad pe ea, pe mama, coborand ca un inger, cu aura ei divina, intinzandu-si bratele calde pentru a ma proteja. Si eu inot,a zbat sa ajung pana la ea. Intind mana sa o prind, dar sunt tras de valuri si dus la fundul marii. Totul se spulbera, se pierde, inclusiv imaginea mamei.
***
"Le-am aranjat!" mi-a zambit mandra Kiko, aratandu-mi spre bagajele despachetate.
"De ce nu ai aranjat doua camere?" am ranjit si ea s-a rosit toata.
"Hmm, bine. Daca nu vrei sa impartim o camera, esti liber sa pleci." s-a bosumflat, iar eu am ras si am strans-o in brate.
"Iti place camera?" am intrebat-o.
"Da. E cea mai draguta din casa."
"A fost a mea." am zis incantat.
"Ai avut o camera draguta, in cazul asta." m-a privit fericita.
Nu voiam sa-i arat cat de tare ma durea defapt si prezenta ei acolo imi bandaja ranile, imi oprea sangerarile. Doream sa stie ca o iubesc enorm si m-a schimbat in bine, ca orice as face, voi ramane mereu alaturi de ea si n-o voi lasa sa plece niciodata. Aveam nevoie de ea si ea avea nevoie de mine. Devenise drogul meu preferat.