Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 16

O priveam cum suspina si simteam cum capul mi se invarteste. Totul avea sens acum: faptul ca nu ii spunea lui Etsu "mama", ca ii era frica de ea si ca aceasta n-o iubea. Stiu cum e sa cresti fara mama si tatal tau sa fie un monstru, dar povestea ei este morbida si tragica. Doar cand ma gandeam ca acel om a putut sa o loveasca imi simteam muschii incordandu-se la maxim. Eram in stare pana si sa fug cu ea, departe de toti si de toate, doar ca sa o pot proteja. Si era singura solutie daca Etsu dorea sa o trimita inapoi la tatal ei.
Am vrut sa o intreb de ce mi-a ascuns totul, dar n-am indraznit. Existau atatea motive pentru care sa nu-mi fi spus si in nici un caz nu doream sa considere ca ma indoiam de iubirea ei.
Am mai stat acolo ceva vreme, fara sa vorbim prea mult. Pur si simplu o tineam in brate, mangaind-o usor si jucandu-ma din cand in cand cu parul ei. Sa renunt la ea era ultimul lucru la care ma puteam gandi. Era fericita alaturi de mine si eu eram fericit alaturi de ea.
La un moment dat ne-am hotarat sa vedem totusi ce fac Etsu si Kenta si eu, sincer, eram curios de "verdictul" final.
Am iesit din bucatarie si i-am gasit pe cei doi stand pe canapea, intr-o atmosfera tensionata.
"Kiko...putem vorbi putin? Intre patru ochi?" a privit-o Etsu cu rautate, iar ea a facut intocmai, urcand impreuna la etaj.
Kenta mi-a facut semn sa merg mai aproape de el, si mi-a soptind, inmanandu-mi un card de credit.
'Ji, pleaca de aici. Ia-o si pe Kiko cu tine. Iti voi trimite adresa apartamentului pe care l-am cumparat. Tot ce vreau de la tine e sa ai grija de fata, ok? Doar n-o lasa sa ajunga la tatal sau. Plecati la noapte. Promit ca Etsu nu va sti unde sa caute."
Am inghitit in sec si am aprobat din cap. Tatal meu imi cerea sa fug impreuna cu Kiko. Tinea la Kiko, puteam observa asta foarte usor. Dar n-am inteles de ce...
*Perspectiva lui Kiko*
"Te rog, spune-mi ca nu-l iubesti." m-a privit dezgustata, iar eu nu i-am raspuns.
Nici macar nu am privit-o in ochi. Ma simteam oribil si nu doream ca ea sa-mi inrautateasca starea de spirit.
"Kiko, nu pot accepta asa ceva. Nu-l pot accepta pe el."
Am cazut in genunchi in fata ei, incepand sa plang si sa implor. Ma aflam intr-o stare disperata, efectiv nu mai stiam ce sa fac.
"Te implor, Etsu. Ia-mi orice, doar nu pe el. Te rog, te implor. Fac orice! Absolut orice!"
Eram la picioarele ei si ii imploram mila, inecandu-ma in lacrimi. Cred ca obtinuse ce voia de la mine.
"Am spus nu. Acum ridica-te dracului si desparte-te de el." mi-a scuipat printre dinti, facandu-ma sa-mi ies din minti.
"Nu-mi poti spune ce sa fac, curva proasta!" am urlat la ea, ridicandu-ma in picioare si incepand sa fug pe scari, ea urmandu-ma incet.
Cum m-a vazut, Ji s-a ridicat de pe canapea si m-am intampinat cu bratele deschise, mangaindu-ma pentru a ma linisti:
"Shh. O sa fie bine." mi-a soptit, vazand-o pe Etsu apropiindu-se.
A deschis gura pentru a rosti ceva, dar am intrerupt-o, afundandu-mi capul in pieptul lui Ji si urland infundat:
"N-o lasa sa ma ia de langa tine, Ji! Am nevoie de tine! Te iubesc!"
*Sfarsitul perspectivei lui Kiko*
Tineam corpul mic al lui Kiko in bratele mele si o auzeam tipand si plangand. Tot ce a facut Etsu a fost sa rada batjocoritor si sarcastic. Nu puteam rezista vazand-o pe Kiko a mea in acea stare si simteam cum picioarele mi se inmoaie si incep sa-mi cedeze, dar am ramas pe pozitii. Etsu a facut cativa pasi spre mine si mainile mele au strans-o cu si mai mare putere pe Kiko. N-o puteam lasa sa o atinga in vreun fel, oricare ar fi fost acela.
"Oricum nu te iubeste cu adevarat. Dupa ce va face dragoste cu tine te va arunca ca pe o carpa folosita!" a zambit mandra.
Mi-am inclestat pumnii si muschii mi s-au incordat. Cum putea spune asta?
Atunci Kiko a facut cel mai neasteptat lucru: s-a intors si i-a dat o palma peste fata lui Etsu cat a putut de tare. Eu, tatal meu si chiar si blonda am ramas inlemniti, cu gura cascata. Se pare ca limitele lui Kiko au fost depasite. Eu eram slabiciunea ei si ea era a mea. Mi-a dovedit acel lucru in acea zi, prin acel gest la care nimeni nu se astepta vreodata.
"Ce naiba, Kiko?! Te credeam mai inteligenta! Trebuia sa te las sa putrezesti impreuna cu tatal tau in casa aia darapanata! Te-am crescut si tu asa imi multumesti?" a urlat "printesa" exasperata, ridicandu-si palma pentru a o lovi la randul ei pe Kiko.
Am tinut-o de mana si m-am uitat in ochii ei:
"Nu o atinge." am spus incet si apasat, punand accent pe fiecare cuvant.
Am luat-o de mana pe Kiko si am dus-o in camera mea, eu incepand sa-mi impachetezi hainele.
"Ce faci?" a suspinat, incercand sa se opreasca din plans.
"Imi fac bagajele. Plecam de aici. N-am de gand sa te pierd!" am privit-o in ochi, apropiindu-ma de ea si sarutand-o dulce.
Fata ei era rosie si umflata, la fel ca ochii, dar se vedea clar ca se simtea mult mai bine si mai libera. In sfarsit infruntase demonul ce o tinuse captiva, in sfarsit se eliberase si nu ii mai era frica sa se ascunda. Aveam de gand sa plecam si sa ne cladim o noua viata impreuna: o viata mai buna.