Jocul iubirii |F.F. G-Dragon|

Capitol 15

Mi-am deschis cu greu ochii si  am privit in jur: aceiasi camera murdara si dezordonata in care ma trezesc in fiecare dimineata. Cred ca era timpul sa ma obisnuiesc cu ea.
O bubuitura puternica de la parter m-a facut sa sar ca ars din pat si sa alerg spre locul de unde se auzise aceasta.
"Ji, imi pare rau daca te-am trezit." i-am auzit vocea stinsa a lui Kiko, in timp ce strangea niste cioburi de pe jos.
"Le voi lua eu. Doar ai grija sa nu te tai." mi-am trecut mana prin par, oftand.
"N-o sa iasa bine. O sa urle la mine si totul va fi un esec." si-a acoperit fata cu mainile.
"Kiko, o sa fie bine. Vor fi nevoiti sa accepte faptul ca ne iubim." am strans-o in brate, asezandu-ma langa ea.
Aproape uitasem ca azi era ziua in care Etsu si Kenta urmau sa vina din minunata lor "luna de miere". Ma dezgusta faptul ca voi fi nevoit sa impart aceiasi casa cu ei. Si eu si Kiko eram mult mai fericiti in lipsa lor si chiar nu aveam de gand sa-i las pe ei sa ne strice relatia. Kiko e prima persoana ce m-a facut fericit si m-a facut sa o iubesc cu adevarat. Nu i-as fi permis nimanui sa mi-o ia.
Soneria a facut-o pe Kiko sa ia toate cioburile de odata si sa le arunce la gunoi, umplandu-si mainile de sangele provocat de taieturi.
"La dracu!" am urlat si am dat drumul la apa, punandu-i mainile sub jetul rece si puternic.
Am cautat bandajele, facand un dezastru in bucatarie, dar reusind sa le gasesc si sa ii infasor delicat mainile ranite in acestea. Culoarea lor alba a devenit rapid una rosiatica.
"Du-te si deschide. Repede." mi-a soptit, vazand ca bocaniturile nu se mai opreau.
M-am indreptat incet si i-am intampinat pe Etsu si Kenta lipsit de chef si cu o fata plictisita si deloc incantata. Etsu mi-a sarit in brate cum m-a vazut si nu m-am opus. Nu doream sa o supar pe Kiko si acel gest urma sa o supere.
"Kiko?" s-a uitat urat Etsu la mainile ei bandajate.
"Uhm... Am spart o cana." s-a inrosit ea.
Kenta nu a lasat-o in acea stare stanjenitoare in care se afla, ci a tras-o intr-o imbratisare calduroasa si plina de iubire, ce i-a luminat chipul frumos. Pentru prima data m-a bucurat un gest facut de tata.
A luat bagajele si le-a carat la etaj, in dormitorul sau si al noii sale sotii.
Aceasta si-a luat atitudinea de "diva" si a pasit tantosi spre bucatarie, parca stiind ca arata de parca se daduse al treilea razboi mondial. Era ca o vrajitoare malefica, acoperita de tone de machiaj, ce dorea sa ne gaseasca pana si cea mai mica greseala doar pentru a ne distruge.
Am urmat-o in tacere si am observat cum i-a aparut un ranjet cand a vazut dezastrul din fata ei, dar a durat doar o secunda si a inceput sa urle nervoasa:
"Kiko. Ce inseamna toate astea?"
"E vina mea." am intervenit, ea dandu-si ochii peste cap, intrigata.
"Puteai macar sa faci curatenie daca stiai ca venim!"
Mi-am pus mana in jurul taliei ei si am tras-o inspre mine, pentru a nu incepe sa planga si pentru a o instiinta ca este in siguranta alaturi de mine.
"Voi... Nu-mi spuneti ca-" a fost Etsu intrerupta de Kenta, ce a intrat zambitor in incapere.
I-a analizat pentru un timp fata lui Etsu si dupa a trecut la mine si la Kiko si nu i-a luat mult sa se prinda de cele intamplate.
"Sper ca realizati ca relatia voastra nu va putea continua." si-a pus blonda mainile in solduri.
"Etsu, o iubesc si ma iubeste. Nu poti schimba asta." am anuntat-o.
"Ba chiar pot."
"Esti mama ei! Ar trebui sa o sustii, nu sa o transformi in cine vrei tu!" am strigat, Kiko indepartandu-se instinctiv de mine.
Nu ii era frica, ci...rusine? Imi scapa mie ceva?
Etsu a inceput sa rada cu pofta si se parea ca eu eram singurul ce habar n-avea ce naiba se intampla acolo.
"Defapt..." -a inceput Kiko, cu o voce stinsa- "Etsu...nu e mama mea. Nu are obligatia sa ma iubeasca." si-a ferit privirea de a mea, incepand sa planga.
"Ce?" am privit-o cu regret.
"Draga mea, sa-i lasam singuri." l-am auzit pe tata inchizand usa in urma lor si lasandu-ne singuri.
"Ji, eu chiar nu ti-am putut spune. Te rog, nu ma uri. Eu chiar nu am putut..." a inceput sa planga, rupandu-mi inima in bucatele mici.
Nu suportam sa o vad asa si faptul ca se gandea ca o puteam uri vreodata imi dadea fiori.
Am strans-o cat de tare am putut in brate si am sarutat-o bland pe frunte, spunandu-i:
"Nu te-as putea uri niciodata. Te iubesc mai mult ca pe orice si nimic nu poate schimba asta."
A suspinat de cateva ori, ingropandu-si capul in pieptul meu. Am stat asa o vreme, pana s-a mai calmat si a inceput sa-mi povesteasca:
"Mama si tata erau niste oameni foarte saraci, iar tata era un betiv nemernic. O batea mereu pe mama si uneori si pe mine. Intr-o zi a venit atat de beat incat a inceput sa distruga tot ce era prin casa. Eram doar un copil pe atunci. A vrut sa ma bata, dar mama mi-a luat apararea. In acea seara cumplita tata a omorat-o pe mama. A stat la inchisoare o lunga perioada, timp in care Etsu m-a crescut doar pentru o bursa primita de la stat. Tata a iesit de la inchisoare acum doi ani, iar Etsu a fost de acord sa ma tina langa ea cu conditia ca sa fac tot ce-mi cere, indiferent de situatie. Nu-mi pasa daca ma trimite inapoi la monstrul de tata, eu tot te iubesc si n-am de gand sa renunt la tine."
"N-o va face, Kiko. Sunt aici, pui. Nu o las sa mi te ia!" am imbratisat-o din nou, plangand impreuna cu ea.