Cred ca sunt primul dintre noi 3 care o vede pe Amy. Primul care se uita direct in ochii ei. Inspir adanc. E frumoasa. E la fel de frumoasa cum era si pana acum. Si zambeste, aproape ironic daca ma uit mai bine la ea. As vrea sa o prind de mana, sa o trag spre mine si s-o iau in brate. Numai ca eu deja am inlemnit. Exact ca de fiecare data. Iar ea trece pe langa mine ca si cum nu m-a vazut, ca si cum nu mai insemn nimic pentru ea. Trece si pe langa ceilalti 2. Merge drept, fara sa se uite macar putin la vreunul dintre noi. Deja facem parte din trecut pentru ea.
Numai ca, pentru noi e mai vizibila si mai prezenta decat a fost vreodata. Vrei sa vezi dorinta mai mare in ochii cuiva decat in ochii mei? Uita-te in ochii lui Ren cand ea trece pe langa el. E dureros de privit. Iar Alessa stie clar toate aceste lucruri. Stie ca doar se agata de o farama de afectiune, ca nu ea se afla in visele si in fanteziile lui. Doamne, dorinta, cea mai ucigatoare si mai graitoare dintre toate formele de iubire.
Cand trec si eu pe langa ei, pe urmele lui Amy, ma uit la ei cum se uita la mine. Sunt cuplul perfect pentru toti. Ea e dulce si totusi rationala. E draguta si sigura pe sine. In timp ce el pare cumva indiferent si detasat, dar protector. Pana la urma, de cum a vazut-o pe Amy, a luat-o de mana impulsiv pe Alessa. Pacat ca toate acestea par doar urme de disperare. De a face o relatie sa mearga orice ar fi, chiar si cand nu mai merge. Categoric, cuplul perfect si asta pentru ca ea l-a impiedicat pe el sa fie cu Amy.
Acum ca m-am intors la scoala, un magnet ma face sa ma tin in continuare dupa Amy. Poate e privirea plina de ura a lui Ren sau ochii disperati ai Alessei, dar in sinea mea nu mai vreau s-o pierd pe Amelia. Acum vreau sa fac sa mearga totul exact asa cum trebuie. Asa ca atunci cand intru in liceu dupa ea, aleg sa merg in directia opusa. Aleg sa ii las spatiu, acum ca am regasit-o.
Sunt inca obosit. Inca am pe mine urmele lasate de Annya. Si nu voi putea s-o cuceresc pe Amy cand inca sunt patat si manjit cu pamantul din toate gropile in care m-am ascuns ca un las, in care mi-am lins ranile.
In timp ce merg pe holul liceului, incercand sa ajung la clasa, cineva ma prinde de umar si ma intoarce.
- Stai putin.
O voce de baiat ma face sa tresar si sa ma intorc complet spre el.
- Te cunosc! imi spune tipul. Esti Patrik, corect?
Dau din cap ca da.
- Tu cine esti?
- Eu sunt Josh. Sunt coleg de clasa cu Amelia. Nu stiu daca iti mai amintesti de mine.
- Ca sa fiu sincer, nu tocmai. Oricum, care-i faza?
- Nimic. Mi-am facut griji pentru ea anul trecut, dupa ce tu practic ai disparut. Parea super deprimata, dar acum cred ca o sa fie bine. Doar te-ai intors.
Imi face cu ochiul si pleaca, ceea ce ma lasa mut de uimire. Si in acelasi timp ma face sa imi pun intrebari. De ce ii pasa atat de mult de Amy?
CITEȘTI
Semne
Teen Fiction"Renasc din cenusa ca pasarea Phoenix, iar si iar... pana cand voi arde din nou, iar vantul ma va imprastia prea departe pentru a ma mai putea reintregi." ~ Amy "Nu cunosc nicio persoana care sa se puna in fata mea si sa ma opreasca din a pleca." ~...
