Semne

Patrik

Vrei sa stii ce e aceea rusine? Vrei sa-ti zugravesc portretul unui om disperat si umilit de propriile sale fapte, de insasi constiinata sa? Cred ca nu e nevoie. Pana la urma, doar trebuie sa ma descriu pe mine in trei cuvinte si e gata: "un mare imbecil". Cat mi-a luat sa recladesc prietenia cu Amy? Mult. In fiecare zi aveam senzatia ca o sa calc pe cioburi de sticla si o sa faramitez totul iar. Si atunci, de ce m-am comportat ca o jigodie? De ce am vorbit despre trecutul nostru cand nu avea nicio treaba in contextul acela? Si de ce, Doamne!, de ce nu sunt un barbat acum? De ce stau ascuns in casa de mai bine de doua saptamani si nu am fost in stare sa-i scriu nici macar un "scuze"? Macar atat as putea face ca oricum nici daca i-as da luna de pe cer, o particica din soare pe post de lanterna sau i-as pune la picioare intreaga mea faptura nu m-ar ierta. Nu e suparata pe mine, e dezamagita, iar dezamagirea e de sute de mii de ori mai rea decat furia sau ura. Dezamagirea naste indiferenta, iar indiferenta e zona neutra din care nu vei mai iesi niciodata.

Poate daca parintii mei ar locui cu mine si nu la kilometri distanta, acum as fi la scoala, dar nu sunt. Acum as fi deja in genunchi in fata ei si i-as spune ca nu regret nimic din trecut, decat ca am fost si sunt un mare dobitoc. Asa ca, fiind ceea ce sunt, un las, nu fac nimic decat sa compun din nou si din nou cantece prin care imi cer iertare. Doar ca azi sunt nevoit sa dau piept cu uraganul si sa ma intorc in banca cu nesuferitul meu coleg care sper sa nu-mi fi acaparat viata cat am lipsit.

Ma ridic din pat si ma indrept spre dus. Ma uit in oglinda. De doua saptamani nicio lama de ras nu a mai trecut pe fata mea, asa ca acum arat ca un hipiot, alergand dupa comori pe care nu le voi gasi niciodata. Imi mut privirea si dau drumul la apa. Pasesc sub jetul de apa. Inchid ochii si iau pe pipaite gelul de dus. Probabil nu e un semn bun, dar incep sa cedez nervos chiar aici. Trantesc gelul de marginea usii de sticla si ma asez in genunchi. Apa inca mai curge, iar eu umplu peretii de mesaje scrise cu sampon. "Iarta-ma, omoara-ma, sunt un dobitoc". Ma simt in asa hal ca atunci cand ies din dus si insfac prosopul, aproape ca ma dau cu capul de gresie din inertie. 

-Cat de las poti fi, imi zic mie in oglinda, atat de las incat sa ma chinui sa mor din greseala decat sa dau ochii cu ea?

Ma imbrac si ies ca un zombi din casa, un zombi care canta pe strada la chitara, care incearca prin cuvinte fredonate sa cucereasca lumea ei. Intru in liceu dupa zece minute de la inceperea orei. Ma indrept spre clasa si ma rog ca profesoara mea sa nu fi ajuns in clasa inca. Aud galagie din clasa mea asa ca intru fara menajamente. Inca mai am chitara in mana si husa pe umar, asa ca inainte sa-mi pus rucsacul pe scaun, pun chitara inapoi in husa si apoi o asez cu grija pe banca. Daca e sa o pierd pe Amy, macar sa am muzica sa ma consoleze. 

Colegul meu de banca, minunatul si fermecatorul Ren, trimite mesaje de zor si, deci, scap fara a se uita la mine. Arunc o privire prin clasa. Alessa nu e azi la scoala sau, mai bine zis, nu a aparut inca. Probabil de asta Ren vorbeste cu prietenii virtuali. 

-Ai hotarat sa te arati? aud pe cineva spunand.

Cand ma uit in jos, imi dau seama ca a fost Ren. E dificil sa-mi pastrez calmul in preajma lui. Ma asez pe scaun incet si oftez puternic.

-Ai vreo problema? il intreb.

-Nu. Doar ma obisnuisem fara coleg de banca. 

-Imi pare rau. Inca mai vreau sa termin liceul. Si, daca tot ma freci la cap, vrei sa te si uiti la mine? E destul de nasol sa fii perturbat si, totusi, ignorat.

-Nu eu sunt ala care a ignorat o persoana 2 saptamani doar din lasitate. Eu nu fac fetele sa sufere.

Pentru o secunda a ridicat capul si s-a uitat la mine. Parea putin inversunat. Apoi a coborat privirea in telefon si a zambit. Avea un zambet total diferit de cel adresat Alessei, zambetul de "acum nu sunt nevoit sa cuceresc, deci pot fi eu insumi".

-Cu cine vorbesti? Alessa? 

S-a intunecat la fata, iar asta m-a intrigat. M-am aplecat si m-am uitat in telefonul lui: 

"Trebuie sa te las... Profa incepe sa predea."

"Te pupacesc. Pa!"

"Pup. Pa!"

Si persoana cu care vorbea era Amy... 

Inima incepe sa ma doara. Simt furia cum imi inunda tot corpul si-mi face sangele sa fiarba. Pana sa ajunga in tot corpul, eu sunt ceva mai impietrit decat un munte. Incerc sa ma calmez, dar rabufnesc. Ma ridic in picioare brusc si-l insfac de guler. Telefonul lui cade pe masa si vad cum straluceste porecla data de el ei: "Melia" cu trei inimioare mov dupa. 

-Ce se petrece aici? De ce, in p**i mei, vorbesti cu Amy? Nu-ti ajunge Alessa? Sau vrei sa te joci ca sa mai treaca timpul?

-Hei, potoleste-te! Nu eu sunt ala care a facut-o sa se rataceasca in noapte. Eu doar am fost convocat de urgenta atunci. Eu doar am ascultat-o! Nu mi-am batut joc de ea ca tine!

-Eu nu mi-am batut joc de ea!

-Da? Am facut cercetari si am auzic ca inainte de a 9-a, te-ai culcat cu ea si pe urma ai lasat-o sa se descurce singura cu asta. Si tot eu sunt ala de-si bate joc de ea?

-Taci! Nu stii cum a fost atunci! Nu stii cat am iubit-o!

-Si tu nu stii ca te comporti ca un obsedat gelos!

-Taci! La naiba, taci!

In jurul nostru se face cea mai inmormantala liniste cand pumnul meu il loveste  si-l da  jos dupa scaun. Atunci el se ridica impleticit si sare pe mine. Dau si iau pumni pana ce intra profesoara in clasa, care tipa ingrozita.

Si eu tip ingrozit si ametit de gelozie:

-Sa-i spui ca nu mai are nicio treaba cu mine! Cu asta, am terminat-o! Problemele noastre nu sunt un meci de fotbal, ca sa fie comentate! O sa consider ca nu exista!

-Esti un bou! 

Si cu fraza asta rasunand in minte, sunt luat de gardian si dus la director alaturi de Ren care merge cinci pasi mai in spate. 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

NOTA NARATORULUI OMNISCIENT SI OMNIPREZENT: Acum Patrik face cea mai mare greseala: alege mandria in locul iubirii. Va face scandal, iar Amy se va refugia in Ren, care va fugi si o va cauta pe Alessa. Pana sa se intoarca Patrik ca inger pazitor al Ameliei, inima ei va fi mai ceva ca un mozaic etern.