Nu am vrut sa fiu prins in asa ceva. Asta e cat se poate de clar. Nu am vrut sa starnesc o lupta. Nu am vrut sa am complicatii. Nu am vrut sa ma bat. Iar toate astea pleaca de la exact aceeasi persoana. Pleaca de la fata aia atat de expresiva, atat de stralucitoare si atat de devastatoare. Bine, poate pleaca de la sfidarea mea, de la faptul ca am vrut sa-l enervez pe Patrik, dar ea e cumva centrul a ceea ce patesc.
Nu stiu exact ce caut aici. Nu pot sa pricep ce se intampla. Nu pot pricepe de ce fac ce fac, de ce ma iau la bataie pentru fata asta. Pana la urma... Ce e ea pentru mine? Nu Alessa e tipa de care sunt indragostit? Sau...
In fata mea merge Patrik. Nu se zbate, nu mai e nervos. Doar i se scurg cateva picaturi de sange din nas. Buza mea e sparta si ma ustura. Il privesc dusmanos. Nu prea vad cum se va termina asta, dar sigur nu bine.
Din clasa pe langa care trecem, iese o fata. Usa nu se inchide bine in urma ei, asa ca se da puternic de perete. Atunci, distrat pentru o secunda, ma uit in clasa respectiva. Privirea mea intalneste privirea Meliei. Ea scoate o exclamatie, se ridica din banca si iese pe hol. Se uita la noi cum trecem. Ii urmaresc buzele cum soptesc numele meu, cum soptesc numele lui. Ma crispez usor, pana imi dau seama ca ea plange si sta in usa. Atunci, imi simt, pentru prima data in viata, inima cum incepe sa bata si dorinta aceea de a fi acolo pentru ea, de a nu fi eu cauza suferintei ei. Dar nu incerc sub nicio forma sa scap de acolo, sa ma intorc spre ea. Imi rasuna in minte cuvintele lui Patrik, imi amintesc gustul buzelor Alessei si... chiar atunci realizez ca eu o voi face pe Melia sa sufere ceva mai rau ca el.
Ma gandesc la asta. Ma gandesc la relatia mea, la chipul celor doua fete si iau instinctiv decizia ca Alessa e pentru mine. Ea e simpla, fara un trecut complicat... Ea e exact ce am nevoie. Eu sunt complicatia vietii ei. "Amy va disparea... intr-un fel." Am gandit asta si am simtit un junghi in inima. L-am ignorat.
Sunt in fata usii directorului. Astept pe jos, sprijinit de perete. Gardianul e sprijinit de tocul usii si vorbeste cu directorul. Povesteste ce a vazut. Langa mine, sprijinit de fereastra, e Patrik. Pare calm. Doar deseneaza cu degetul pe fereastra. Sufla, se formeaza aburi pe fereastra, deseneaza, apoi sufla iar. Isi tine privirea fix inainte, pana cand se intoarce spre holul elevilor. Atunci murmura ceva. Nu aud ce.
- Amy? aud acum, tare si clar. Meli... nu plange.
Ma intorc socat. Melia e chiar in fata noastra. Si pare translucida, ca si cum soarele ar putea sa o evapore. Ma doare o parte din mine cand o vad, dar ea nu pare sa ma vada. Se uita drept in ochii lui Patrik.
- As putea sa te urasc. Stii asta, nu?
-Da, a raspuns el. Si vreau sa o faci.
-De ce? De ce vrei sa te urasc?
Cei doi sunt aproape lipiti unul de altul. Ard ca doua torte, iar in capul meu se aud mii de voci: "E indragostita de el.", "Nu va fi niciodata a ta.". Nu vreau sa fie a mea.
-Pentru ca nu te merit. Pentru ca am avut doi ani de prietenie saditi pe un strat de minciuni? Pentru ca eu ma urasc?
-Sunt mai buna de atat, Patrik. Nu vreau sa mai faci parte din mine. Nu vreau sa te mai iei de prietenul meu.
Ma crispez. Si el se crispeaza. Amandoi avem senzatia unei torturi. Pur si simplu, incep sa ma usture buzele din ce in ce mai tare. Incep sa simt dorinta sa inchid ochii si sa fiu in lumea aceea sigura oferita de Alessa. Vreau sa fug de realitatea asta, de sentimentele astea puternice emanate de Melia, sa ma desprind de aici.
Melia straluceste de sinceritate, straluceste de duritate, putere si ratiune. Melia il arunca pe Patrik. Arunca ani de prietenie, de sentimente puternice si complicate la gunoi... pentru mine.
-Credeam ca eu sunt prietenul tau.
-Credeai prost. Crezi ca as mai putea sa stau langa tine stiind ca ma vei rani mereu intorcand cutitul in relatia mea cu tine?
-Si eu credeam ca pot fi iubitul tau... Dar tu nu erai ce am vrut... Tu ai ars etapele...
-Crezi ca sunt curva?
-Nu ai facut-o si cu el?
-Esti un jeg. Nu m-ai cunoscut niciodata. Parca as fi facut sex singura!
-Iar tu... Esti buna numai de o prietena cu beneficii!
-Foarte bine.
Se intoarce si pleaca, cu capul sus. Iar eu... Eu nu am facut nimic. M-am uitat in fata si am asteptat sa fiu chemat la director.
-Te-a ales pe tine, in locul meu... Iar tu, sper sa o distrugi.
L-am auzit spunand asta si nici nu am clipit. L-am ignorat. Am scos telefonul si am tastat:
"Am nevoie de tine.
Acum!"
Si atunci am primit un alt mesaj.
"Te rog... nu ma parasi."
CITEȘTI
Semne
Teen Fiction"Renasc din cenusa ca pasarea Phoenix, iar si iar... pana cand voi arde din nou, iar vantul ma va imprastia prea departe pentru a ma mai putea reintregi." ~ Amy "Nu cunosc nicio persoana care sa se puna in fata mea si sa ma opreasca din a pleca." ~...
