Semne

Ren

"Esti suspendat." Atat am reusit sa retin din tot ce a spus directorul. Restul a fost doar o voce sparta pe fundal. Probabil ar fi vrut sa ne cerem scuze si sa dam mana, dar Patrik a plecat inainte ca directorul sa termine de vorbit. Am ramas doar eu sa ascult cum ni se face morala amandurora. Am indurat un discurs pentru ceva ce nu am pornit eu si mi-am cerut scuze pentru ceva ce nu consider ca a fost vina mea.

In timp ce stau in banca, prefacandu-ma ca nimic nu s-a intamplat, schimb mesaje cu Alessa. Intr-un colt, palpaind, sta mesajul de la Melia. Nu stiu ce sa-i raspund. Am vazut-o razand, fiind melancolica. Am vazut-o fiind puternica. Problema e ca nu sunt pregatit sa o vad distrusa. Am sperat sa nu fie afectata de ce a zis Patrik prea mult, dar cine nu ar fi? A fost tradata. Si, apoi, oare chiar vreau sa ma bag? Tot ce am auzit atunci ma face sa realizez ca micile zvonuri erau adevarate. Ea chiar s-a culcat cu Patrik. Ea e a lui. Aproape m-am infuriat gandindu-ma la toate lucrurile astea. Am inchis ochii si mi-a venit in cap o imagine cu cei doi, fiind mai intimi, din ce in ce mai intimi...

Am inceput sa respir mai rapid si am tresarit speriat. Nu vreau sa cred ca asa ceva s-a intamplat. Ma fortez sa fiu rational. Pana la urma, nici nu ar trebui sa-mi pese. Doar sunt impreuna cu Alessa. Si asta e ce imi doresc. Si atunci... ce sunt toate aceste lucruri?

Cand ies din clasa, nici prin gand nu-mi trece s-o caut pe Melia sau sa fac ceva in privinta acestui lucru. Vreau doar s-o vad pe Alessa si atat. Ea va face sa fie totul mai bine. Ea nu e complicata. Si eu vreau sa fiu simplu. Dar n-am fost niciodata simplu... Da, asta e adevarul...

Merg pe hol incet, aproape plictisit. Ziua asta a fost prea lunga. Si se pare ca va continua sa fie... O vad pe Melia si, ca atras de un magnet, incep sa ma indrept spre ea. Iar ea fuge. Fuge de mine. Iar eu o iau la fuga dupa ea. Reusesc s-o prind de mana si s-o intorc cu fata spre mine. Mi se pare ca plange, dar se uita urat la mine. Si nici nu-mi dau seama ce spun. Nu realizez ce spun. Si apoi, dintr-odata, ma aud spunand:

- Cred ca am intrat in bataia aia pentru ca voiam sa te protejez...

- Cred ca ai intrat in bataia aia pentru ca erai gelos.

Atunci imi cade o parte din valul de pe fata. Sunt indragostit de ea, mai mult decat sunt indragostit de Alessa. Dar daca o aleg pe Melia ea o sa ma traga in sfera ei de probleme. O sa ajung sa ma bat atat de des pentru ea, incat nu o sa ma mai recunosc. Si ea va fi nefericita. Nu poate fi fericita cu cineva ca mine. Trebuia sa fie fericita cu Patrik, dar n-a fost. Si pare ca ei chiar s-au iubit. El a distrus-o o data, nu pot s-o distrug si eu. Nu vreau sa ajung ca el.

Si atunci aleg sa spun doar jumatate de adevar, jumatatea care imi convine mie, desi ma doare sa fac asta:

- Nu inteleg ce simt, Melia. Dar orice ar fi, am luat deja o decizie: sunt impreuna cu Alessa.

O vad inghitind in sec. O vad plangand. Si cred ca sunt frant si eu. Sau macar o parte din mine. Apoi, o sarut. Nu are nicio logica pentru nimeni, nicimacar pentru mine. Imi bate inima rapid si o tin strans de talie. Apoi, ii dau drumul cu un regret si plec. 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

NOTA AUTORULUI OMNISCIENT SI OMNIPREZENT: Alessa a ales sa creada ca nu s-a intamplat nimic acolo, ca i s-a parut tot ce a vazut, ca exagereaza. A mintit in ziua aia spunand ca a intervenit ceva si nu se mai pot vedea. Ren a rasuflat usurat. Amandoi au ales sa ignore ce s-a intamplat, sa continue sa fie impreuna. 

Amy nu a avut de ales nici acum... De fapt, Amy nu a fost alegerea cuiva vreodata. Nici a lui Patrik si nici a lui Ren. E fix in acelasi punct ca acum 3 ani, prinsa intr-un vis repetitiv. Si nici nu stie ce o asteapta. E acolo, singura si vulnerabila.

Iar Patrik... El e o fantoma. Fantoma trecutului...