Semne

Prolog

Amy: "Candva, am uitat sa separ viata mea care curge prin mesaje, de viata semnelor si a privirilor. Le-am amestecat in asa mod incat nu mai stiam ce-i aia realitate si ce-i aia fictiune. O parte din povestile mele le traiam pe internet, altele in sala de clasa, pe hol sau in camera mea. Cu toate astea, fiecare moment frumos avea fundal sonor, apoi o succesiune de catastrofe, mii de <<te rog, raspunde>> si o luam iar de la capat cand capatul celalalt al firului renunța sa-mi mai spună ceva. Sunt eleva, sunt adolescenta, dar am uitat ce-i aia sa traiesti real. Probabil mi-am inchipuit toate momentele acelea cu el. Probabil mi l-am inchipuit pe el."

Alessa: "Sunt cu el. Si el e langa mine. E acum: in clasa, in banca. Respira aerul pe care-l respir si eu. Ma intreb daca stie la ce a renuntat pentru mine. Am vazut toate acele mesaje stangaci ale lor. Si cu toate astea, m-a ales pe mine. Am fost gata sa renunt la el si el a renuntat la ea. Iar ea... zambeste cand il vede, zambeste cand ma vede... si e pe cale sa planga. Il privesc si o privesc. Si, cu toate astea, el se uita la mine. De ce nu e ea in locul meu?"

Ren: "Intr-o seara am inceput sa vorbim. Placeam deja pe altcineva cand a venit ea. Luptam pe un front. Nu am vrut-o, apoi am vrut-o. Am vrut-o mereu cand voiam sa ma fac auzit, cand cautam pe cineva care sa zica <<nu-i asa>>, am vrut-o cand zaceam pe banca, cand nu era nimeni in sala care sa spuna <<hai, Ren>>. Dar, desi ea-mi oferea atatea, la final, o voiam pe cealalta mai mult. Eram deja indragostit si am facut-o sa plece. Am tot ce vreau acum. Iar altii ca ea sigur voi mai gasi."

Patrik: "In fata mea se insira imagini cu trei oameni: prietena mea cea mai buna, tipul pe care-l iubeste si iubita lui. Succesiv, vad lanturile care-i leaga. Vad lanturile care ma leaga de ei. Nu o urasc pe iubita lui, imi urasc prietena... Nu a fost in stare sa faca nicimacar o alegere buna. Si eu sunt dovada. L-am lasat sa-si bata joc de ea. Am lasat-o sa sufere. Am fost doar o camera video pe doua picioade. Inregistram imagini, iar acum le revad. Nu e acolo unde sunt ei. Nu se priveste inca pe sine. Si totusi, in curand, o va lua de la capat. Va renunta iar la ceva. Sunt dependent de ea, asa ca nu vreau sa renunte la mine. Sunt cel mai bun prieten al ei, mana mea o tine pe a ei. Nu sunt iubitul ei, nici nu vreau sa fiu. Vreau doar ca ea sa poata fi, ceva mai mult timp fericita. Ce prietenie e aia care tine cat o relatie?"

Tonuri de roz-pastel, nuante de gri-inchis, albastrul vietii se amesteca pe panza unui tablou. La un capat e Amy stransa ca un covrig, cu telefonul in mana. E ultima data cand mai reciteste acele mesaje. Le va sterge, se va ridica si va pleca. Mana din mana ei e a lui Patrik. Ochii lui sunt inchisi. Deruleaza o poveste in minte. Vrea sa gaseasca ultima seara cand ea a vorbit numai cu el, ultima seara cand Ren nu exista. In cealalta parte, Alessa e sarutata de Ren. Nu va sti niciodata ultima seara in care Ren a fost cu Amy. Nu va sti modul in care Amy a fost lasata balta, ora aceea tarzie la care era inca in aeroport, dupa ce Ren a plecat. Iar Ren da stergere acum la zeci de ore cu cealalta. Cu totii suntem orbi cand iubim, dar ne revenim, uneori, prea tarziu.