Am avut odata un vis in care alergam de la o persoana la alta. Era foarte mult haos in jurul meu. Luminile se stingeau treptat. Mi se parea ca ceream indicatii oamenilor, dar nimeni nu-mi raspundea, asa ca eu continuam sa merg inainte, tot inainte, fiindca numai inainte mai erau luminile aprinse. Apoi au inceput si ele sa se stinga. M-am prabusit in intuneric. Si apoi m-am trezit...
Eram agitata. Aveam lacrimi pe obraji. Respiram greu. Nu puteam sa inteleg exact ce visasem. De atunci, insa, s-a instaurat frica. Mereu existenta, care ma bantuie, ca o sa raman singura intr-o lume a intunericului.
Merg incet spre scoala. Sunt in ultimul an acum. La finalul lui o sa plec si o s-o iau de la capat. Fara Patrik si trecutul meu cu el. Fara Ren si tot ce a reprezentat el. Am iubit doar 2 baieti si am fost dezamagita de amandoi. Unul dintre ei nu a stiut pe ce pozitie sa ma puna, m-a tinut prinsa de el pana cand legaturile respective au inceput sa ma doara. Celalalt a fost o alegere inainte de mine si indiferent cat m-as fi dat peste cap s-o schimb, cat din el i-ar fi spus ca se poate si altfel decat a decis, ar fi ramas rece si neinduplecat in fata mea. Pana la urma, am ramas singura, exact ca-n visul meu. Atat luminile dinspre trecut, cat si cele dintre viitor s-au stins. E intuneric. Dar, macar de data asta e liniste.
Ce am facut in tot timpul aceasta? Nu stiu sa raspund. E o intrebare care ma bantuie, in schimb. Eu nu am fost libera niciodata sa aleg pentru mine, dar au ales altii in locul meu. Mi-au hotarat pozitia, ambitiile, locul intr-o ierarhie. Au hotarat cine sunt in ochii tuturor.
La cateva zile dupa scena din curtea scolii, Ren si Alessa au aparut impreuna ca un cuplu, in mod oficial. Si cum nimeni nu a stiut vreodata despre mine si Ren, in ochii tuturor nimic nu parea gresit. Pentru o secunda infinita, nimeni nu mai vorbea despre mine, toti vorbeau despre noul cuplu, despre cum ea a reusit sa imblanzeasca bestia. Am trecut in plan secund. Si desi imi era greu sa aud toate acele lucruri despre ei, despre fericirea lor si cum sunt cuplul perfect, mi s-a oferit ocazia sa dispar din peisaj si sa ma refac. Am terminat anul ca o persoana invizibila, care a pierdut 2 oameni importanti in aceeasi zi, dar care va merge inainte.
Pacat ca din umbra eu am vazut totul. Nimic nu e opac pentru cineva prins intre 2 lumi. L-am vazut pe Patrik de la distanta toata vara, intrand si iesind din blocul Annyei. M-am gandit ca lucrurile revin la normal, intr-un anumit sens. O bucla repetitiva: dupa ce renunta la mine, ajunge la ea, apoi renunta la ea si ajunge la mine. Ceva oarecum previzibil. De data asta insa, eu voi iesi din bucla. Un pas in spate si brusc... am rupt lantul. Si i-am vazut pe Alessa si Ren, mereu impreuna. Niciunul dintre ei cu o viata proprie. Frica de a nu-l pierde pe celalalt - asta am simtit venind din partea ei. Cred ca ii e frica de mine, probabil mereu o sa-i fie, chiar si cand n-o sa mai fiu prezenta fizic in imediata lor apropiere. Iar el... ramane tipul rece care a ales sa fie. Poate ca-i mai bine asa, sa fim doar noi 4, un cerc inchis care sa cunoasca totul. Si eu sa fiu legatura care-i tine pe toti prizonieri in propriile vieti.
E posibil s-o fi vazut in ziua aceea cu coada ochiului pe Alessa. Dupa un copac, ceva mai la distanta de noi. Nu cred ca a vazut sarutul, dar cred ca il simte. Voi fi mereu intre ei, dar de aici nu mai e problema mea. Am vrut doar o data sa castig, sa fiu bine, intre oamenii pe care-i iubesc. Am pierdut tot, mai putin libertatea, ea tocmai asta a pierdut.
Cu cat ma apropii mai tare de cladirea scolii, cu atat mai frica imi e. Chiar daca noi nu vom mai vorbi niciodata si vom sigila totul in trecut, mereu poate exista o persoana care sa fi vazut ceva, sa fi auzit ceva, sa stie mai multe chiar decat noi. Si persoana aia, cine stie, mai devreme sau mai tarziu, va vorbi. Iar eu, in povestea asta, sunt Maleficent, Regina cea Rea sau Mama Gothel. Lumea va crede ca i-am vrut pe amandoi, ca am vrut sa despart fericitul cuplu.
Eu doar am vrut sa fiu iubita...
Sunt chiar in fata portii. Ma uit obosita in jos. Vantul imi imprastie parul pe fata. Trag aer in piept, oftez si ridic capul. In fata mea sunt toti trei, minunatele mele fantome, care nu ma vor parasi prea curand. Doar ca, acum, si ei ma vad... Ne uitam toti 4 unii la altii.
Incepe spectacolul...
CITEȘTI
Semne
Teen Fiction"Renasc din cenusa ca pasarea Phoenix, iar si iar... pana cand voi arde din nou, iar vantul ma va imprastia prea departe pentru a ma mai putea reintregi." ~ Amy "Nu cunosc nicio persoana care sa se puna in fata mea si sa ma opreasca din a pleca." ~...
