Cand eram mica imi placeau povestile, mai ales cele cu final fericit. Fata nu ramanea niciodata singura la finalul cartii, dar ce nu stiam atunci, e ca fata lasa ceva din ea in spate cand alegea sa continue relatia. Cumva, mereu a existat o poveste dincolo de ceea ce citeam, dar nu stiam de ea pana azi.
In povestea mea, el a ales-o de la inceput. Nu stiu de ce, dar a ales-o. Ea nu stie prea multe despre el, dar nu a impiedicat-o sa accepte relatia. Ea e indragostita de el. In schimb, el... Cred ca el e confuz. Dupa ce a facut alegerea, a cunoscut pe altcineva. Si e posibil sa realizeze ca o place pe fata cea noua. Dar nu alege sa fie cu ea, se intoarce la prima fata. Doar ca, cea de-a doua ii impartaseste sentimentele, dar nu poate fi cu el. Si, ca atare, ea sufera. El, in ciuda a tot ce a hotarat, e constient ca sufera si asta il face mai rece si instabil. E chinuit de vinovatie. Si cum fluturele falfaie din aripi, de tot acest lant e legata si fata cea veche, pentru ca nu e oarba. Asa ca... Nici ea nu se simte prea bine. Dar protagonista a ramas cu "printul". A castigat. Deci povestea ar trebui sa fie una cu final fericit. Pacat ca nu e.
De fapt, adevarul gol-golut e ca prima fata mereu va trai in nesiguranta, mereu isi va pune intrebari. Daca ea e cea potrivita? Daca el a ales gresit? Si, culmea ironiei, nicodata nu va putea spune ca e personajul pozitiv. Daca privesti din perspectiva ei, poti crede ca da. Ea l-a avut de la bun inceput, nu l-a obligat sa fie impreuna si altcineva se baga peste relatia ei. Dar daca de uiti din perspectiva celeilalte fete, lucrurile sunt diferite. Poate nici nu stia ca are relatie. Doar s-a indragostit de el si, in mod clar, nu a avut o sansa de la inceput. Poate fi iubita, poate fi sustinuta, dar nu va fi niciodata aleasa. Iar cand isi cere cel din urma drept, le pierde pe toate celelalte. Asa ca, pana la urma, ea e o victima colaterala. Si atunci, nu cumva el e personajul negativ in toata povestea?
Nu am mai vazut-o pe Melia de atunci. Intre timp, am intrat in ultimul an de liceu. Si lucrurile par sa mearga bine. Sunt tot cu Ren, ceea ce e grozav. As indrazni sa spun ca suntem fericiti impreuna. As spune chiar ca orice pericol s-a dus. Nu mai vorbeste cu ea. Stiu asta pentru ca numele si poza ei au ramas atat de mult in spatele tuturor conversatiilor sale, incat da senzatia ca nici n-a existat. Uneori chiar ma intreb daca a existat. Apoi imi amitesc ce am vazut in ziua aia si imi amintesc ce am citit intr-o noapte mult prea intunecata din vara...
Dormea langa mine, putin agitat, ca dupa fiecare antrenament mai dificil. Eu, in schimb, aveam insomnii. Nu trecuse prea mult de la ziua aia si eram nesigura, curioasa, incercam sa ma calmez. Imi repetam atat de des in minte ca el e acolo, langa mine, nu langa ea, ca devenise o mantra care ma tinea pe linia de plutire. "Am castigat", asta era concluzia la tot. In noaptea aia i-am citit toate conversatiile cu ea. Eram ranita, vulnerabila, disperata si nu puteam sa spun nimic. Daca vorbeam oare ar fi plecat?
Ce am vazut nu erau mesaje de flirt, nu erau mesaje din care sa extragi ceva compromitator, dar erau mesaje care formau o legatura. Radeau, dezbateau, se luau peste picior, filozofau, dar nimic nu parea ca merge intr-o directie primejdioasa. Si totusi, imi explodau in fata. Relaxare, naturalete, o legatura pe care eu n-o aveam cu el. Era o legatura mai puternica, mai dinamica. Era ca si cum spatiile dintre cuvinte straluceau si strigau chestii ascunse de amandoi. M-a lovit atat de puternic incat am plans pe marginea cazii din baie aproape tot timpul cat am citit. Apoi, am vazut ultimul mesaj: "Te rog... nu ma parasi". A fost lasata balta. A fost parasita si abandonata. Ea e cea care trebuie sa sufere dintre noi doua. Un ultim mesaj disperat, la care raspunsul nu a mai venit. L-a pierdut, asta daca l-a avut vreodata...
Si mesajul acela m-a facut mai puternica, cu fiecare zi cresteam gandindu-ma ca ea, de fapt, nu l-a avut. Ca ea e cea care a gresit. Ca, oricum, nici ea nu stia pe cine voia, pe Patrik sau pe Ren, iar cand primul a parasit-o, a trebui sa incerce si cu al doilea. Am transformat-o in femeia lacoma, ca sa pot creste in ochii mei.
Pacat ca o voce mult mai mica, dar permanenta, imi sopteste ca ea e foc, iar sunt sunt pamant. "Ca ea o sa mai existe multe fete in viata lui. Ce vei face atunci?", imi sopteste vocea...
CITEȘTI
Semne
Ficção Adolescente"Renasc din cenusa ca pasarea Phoenix, iar si iar... pana cand voi arde din nou, iar vantul ma va imprastia prea departe pentru a ma mai putea reintregi." ~ Amy "Nu cunosc nicio persoana care sa se puna in fata mea si sa ma opreasca din a pleca." ~...
