Semne

Patrik

In intreaga mea viata de liceu nu am plecat atat de tarziu de acasa ca acum. Practic, autobuzul e un punct aproape inperceptibil cand ajung eu in statie. Scot telefonul si sun la un taxi. Si fix cand ajunge acesta, primesc un mesaj de la Amy. "Sunt bine.", ii scriu. Aseara, dupa ce am vorbit cu ea, am stat ore intregi sa compun un nou cantec. Stiu ca e o prostie sa compun cantece despre prietena mea cea mai buna, dar, toate fetele cu care am fost nu au reusit sa scoata nicio nota muzicala de la mine. Nu sunt indragostit de Amy, insa, oricine va fi iubitul ei, va fi norocos. Eu doar stiu prea multe despre ea pentru a-mi dori sa stric ceva asa interesant cum e prietenia mea cu ea. 

Taxiul se opreste si reporneste la difernta de 2 minute. Ma uit pe geam. Ma gandesc la colegul meu nou, care mai e si in aceeasti echipa cu mine. E misterios, fara origine, ca si cum ar povesti ce-i vine prima data in minte, ca si cum ar fi altcineva mereu. Nici nu stiu care din parintii lui e asiatic. 

Cobor din taxi. Intru in liceu, in clasa mea si imi trantesc lucrurile pe banca. Chitara mea, extensia mea, o iau cu mine. S-ar putea sa mai am inca timp sa-i cant melodia. Suna paradoxal, dar toate melodiile despre ea i le-am cantat si am asteptat mereu parerea ei despre ele.
Intru la ea in clasa. Nimeni nu ma baga in seama. E deconectata de lume. Are căștile in urechi. După atâția ani stiu ca play-listul ei e format in mare parte din melodiile mele. Ma gândesc cate momente a trăit pe melodiile alea. Ma întreb la cine se gândește acum. Ii scot căștile din urechi in momentul in care ea deschide ochii.
-Ce faci? ii spun.
Deja de la aceasta întrebare stiu cum va decurge totul. Așa încep toate discuțiile noastre din ultimul timp. Ma gândesc daca am fost un prost când am schimbat profilurile, am vrut sa rup lanțurile cat tine liceul, dar ea-mi lipsește enorm. Nimeni care sa mai rada prin ore ca nebuna, nimeni  care sa murmure in surdina la urechea mea... E un gol acolo unde altcândva era ocupat numai de ea. 

Imi raspunde. Imi dau seama dupa tonul vocii ca a fost putin ingrijorata. Sunt pe cale sa profit de asta pentru ca stiu cat tine la mine. O vreau aproape de mine in toata facultatea. Nu vreau sa plece altundeva, nu vreau sa ma despart de ea. Ii propun pentru a zecea oara sa stam impreuna la facultate. Ma refuza din nou. Are privirea aia de "tu ai renuntat primul la mine". Are un vis care e mai important decat mine. Imi vine greu sa accept, dar si eu am avut un vis pe care l-am considerat mai important decat ea. Culmea e ca fara ea nu l-as fi putut realiza niciodata. 

In viata poti fi fraier, poti considera ca oamenii din jurul tau te impiedica sa te realizezi, dar vei descoperi ca ei au fost mereu cei care te-au impins de la spate si te-au propulsat spre succes prin arterele vietii. Eu am fost fraier. Am lasat-o sa plece. O vreau inapoi.

Vreau sa ies din clasa ei inainte sa incepem sa ne certam. O imbratisez, iau chitara si ma tarasc spre iesire. Stiu ca se uita dupa mine asa ca nu ma intorc sa ma uit si eu la ea. Dar, dupa ce fac 10 pasi pe hol, ma intorc si ma uit la ea. Suvite rebele din parul ei ii brazdreaza fata. Ii vad tatuajul semipermanent de pe gat. E cu Mikey Mouse si exprima visul ei de-a fi noul Walt Disney. 

Ma retreg si intru la mine in clasa. Ma trantesc pe scaun si privesc ceasul. Cand ochii mei coboara pe pamant, incep sa ma holbez la Ren. Pentru prima data ma trece un fior pe sira spinarii. Ma simt amenintat de el, dar nu stiu de ce. Incep sa-i privesc parul saten inchis, ochii oblici, nasul si ma opresc la zambetul lui, un zambet care ar putea-o cuceri pe Amy, zambetul increderii in sine.

Inchid ochii. Imagini din toate relatiile mele se perinda prin fata ochilor. Ma gandesc cum singura fata pe care am reusit sa o pastrez langa mine e Amy. Vreau sa zambesc ca el in fata ei, dar sunt prea nesigur pe mine... Oare o voi pierde si pe ea?

Deschid ochii. Intra profesorul in clasa. Si atunci ma izbeste: colegul meu de banca e acum Ren.