Semne

Amy

Pășesc încet pe strada. Pășesc așa cum am pășit prin viață: nesigur, de parca fiecare pas este pus pe un teren minat. Pot vedea de aici de unde sunt porțile verzi ale scolii. Pot vedea toți acei oameni din curte. Si, desi am caști in urechi, pot auzi fiecare om in parte. Merg si merg. Intru pe ușă, ma târâi pe hol, spre clasa. Clasa mea, de la capătul holului, clasa in care eu si Patrik ne-am strâns toate amintirile in gimnaziu, clasa care nu mai e acum a lui. Nu mai e a lui de când noi am început liceul. Am ales profiluri diferite, am ales, oarecum, drumuri diferite. Si... Uneori mi-e dor de el. Când îmi doresc o remarca seaca, o părere sincera in mijlocul unei ore, atunci mi-e cel mai dor de el. Oricum, trec pe lângă clasa lui. Ca in fiecare zi, bag capul pe ușă pentru a-l saluta. Mereu stiu ca va fi acolo, de aia o si fac. Il caut cu privirea, dar nu-l găsesc. Scot telefonul si-i tastez un mesaj. Ma gândesc ca aseară era bine. Ce-o fi cu el?
Ma intorc si vreau sa plec. Atunci sunt izbita de ceva. In fata mea sta un tip. Inima începe sa-mi bata prea tare pentru gustul meu, iar ceva din mine îmi șoptește: "el e". Apoi îmi revin din revelație. Plec si nu ma uit înapoi. Dincolo de acest moment se desfășoară viața mea. Intru in clasa, las geanta pe banca si ma asez pe scaun. Închid ochii, ma las pe spate. Inca mai am căștile in urechi, iar din ele răsuna "Before you go" atat de tare încât aleg sa ma scufund in versuri pentru un timp. Mintea mea il invoca pe acel tip. Cine e? In ce clasa e? Ce face aici? De ce cineva cu trăsături asiatice se afla in școala asta?
Telefonul vibrează la mine in buzunar. E Patrik. Îmi spune ca e puțin blocat in trafic. El si chitara lui au pierdut autobuzul si acum vin cu un taxi pe cea mai circulata ruta din oraș.
"Vin sa te vad de cum ajung. Am ceva să-ți spun.", așa a încheiat el mesajul.
Ma gândesc ca si eu am ceva să-i spun. Ma gândesc la ce vrea el sa-mi spună. Închid iar ochii si ma las purtata de cuvintele altora.
Ma trezesc atunci când mana lui Patrik ma atinge pe umar. Îmi scoate încet castile din urechi.
-Ce faci? îmi zice.
-Sunt bine. Tu?
Arata la fel ca întotdeauna. Geaca de piele peste tricoul vechi cu trupe rock, blugii rupți în genunchi si roși pe partea inferioara, ghete cu sireturi, zâmbet larg, par blond care-i cade in bucle peste ochii verzi... asta e Patrik. Indiferent cum ar fi, el ar zâmbi. Zâmbește atunci când e părăsit. Zâmbește când ia o nota mica. Zambeste, desi pierde meci după meci. Desi e singurul care lupta pe teren.
-Trăiesc. Am compus ceva, din nou. Si, am un nou coleg in clasa. Pare așa, mai asiatic. Cred ca e ceva coreean la origine, dar nu stiu sigur. Il cheamă Ren.
-L-am văzut. Am fost la tine in clasa. Te-am căutat. Nu ai fost acolo.
-Stiu ca am din ce in ce mai puțin timp pentru tine, dar nu e ca nu te iubesc. Nu pot fi cu tine toată viata.
-Nu e vorba de toată viata. E vorba de liceu. Terminam la anul. Știi ca plecam in orașe diferite, nu?
-Ți-am zis sa vii cu mine. Ne cunoaștem de 7 ani, chiar nu m-ar deranja sa locuim in același loc.
Stiu ca vorbește din inima, ca ar trai cu mine oriunde, dar mai stiu si ca nicio tipa nu va ieși cu el atat timp cat am locui împreună. Pe lângă asta, vreau altceva de la viata. Vreau independenta. Inclusiv independenta fata de Patrik.
-Nu vreau. Știi ca nu e pentru mine o așa viata.
Ii vad dezamăgirea din ochi. Purtam aceeași discutie inca de anul trecut. El e cel care a ales sa schimbe profilul si clasa, iar eu aleg sa plec acum.
-Încearcă sa înțelegi.
-Prea bine. Eu plec!
Ma ia in brațe si pleacă. Are umerii lăsați in jos. Stiu ca e dezamăgit de mine, dar nu am stârnit eu situația asta. După gimnaziu, multe fete refuza sa se apropie de el pentru ca e afemeiat si pentru ca singura lui prietena sunt eu. Am auzit pe multi spunând ca el m-am placea si ca nebăgat in seama, se duce după altele. Nu stiu cu adevărat ce a simțit pentru fiecare, dar la mine nu a renunțat niciodata, iar asta anulează toate acțiunile întreprinse de el.
Închid din nou ochii. Profesorul întârzie, iar eu îmi conserv energia. Ma conectez din nou la muzica. In doua ore voi auzi melodia noua pe care a compus-o. Mereu e vorba de o fata in ele si, cu toate astea, nu am știut niciodata care e muza lui.
Gândul îmi fuge de la Patrik la Ren. Nu-l pot cuprinde in minte. Nu-mi pot aduce aminte de semne distinctive. Din nou, inima o ia la goana. Si-n goana aia zâmbetul lui Patrik se încurca cu ochii aceia lungi ai lui Ren. Ren... Numele lui vine dintr-un univers neexplorat de mine, dintr-un univers la care nu am avut acces. Vreau sa stiu povestea din spatele lui...
-Buna ziua!