Semne

Ren

Poate ca sunt inconstient in momentele ca acestea, dar nu pot trece peste. Ma surprinde. Fata asta, care sta pe intuneric, pe strada, la 5 metri in fata mea m-a surprins atat de usor ca aproape nu pot sa cred. Vorbesti cu ea si nu pare ca ar suferi. Ti-o imaginezi razand si razi de ea chiar si in momentele in care vorbesti prin mesaje. Are ceva degajat, ca si cum ar putea trece prin toate subiectele din lume si tot ar mai avea de zis. Si... avem lucruri in comun. Nu credeam ca cineva ca ea, prea dependenta de oameni, de prietenul ei cel mai bun, poate sa semene cu mine. Si, totusi, seamana.

E noapte, ea hoinareste pe strazi, fuge de propria ei viata, dar daca-i zici de a ta, se va opri din mers si-ti va face ziua mai buna, se va sacrifica pe ea pentru altii. Asa e ea, sunt sigur. Chiar daca n-o pot vedea prea clar, chiar daca e invaluita in intuneric, stiu ca nu va da detalii despre situatia ei. Va vrea sa o rezolve pe a mea, iar eu... nu am loc si pentru altcineva in viata mea.

Nu stiu de ce sunt aici. Atunci, cand ea mi-a cerut ajutorul, stiam ca nu o puteam lasa acolo, ca viata ei ar putea depinde putin de decizia mea. Pana la urma, era o fata singura pe strada, noaptea. O inconstienta, cu un zambet superb. Acum, vreau doar sa o conduc si sa plec. E prea buna ca sa o las sa se ataseze de mine. Nu permit sa se creeze radacini.

Si totusi, ma atrage... Chiar daca e pierduta, pare mai puternica decat am fost eu vreodata. 

Ma uit la ea. Schimbam cateva cuvinte, apoi provoaca o asa conversatie despre totul si nimic, in acelasi timp, incat cand ajung in fata casei ei, as vrea sa mai stam sa vorbim. Pe Alessa vreau s-o cuceresc, dar Melia e cineva cu care imi permit sa arat mai putin marfa, sa arat destept. Daca as putea sa-mi aranjez cum vreau eu viata as face in asa fel incat Alessa sa-mi fie iubita, iar Melia prietena. Pana la urma, ce e rau in asta? Sigur Melia e indragostita de Patrik. Nu ar exista nicio problema, in mare.

As vrea s-o iau in brate atunci cand intra in casa, dar bag mainile in buzunare si plec. Merg prin noapte si incerc sa ma gandesc. Mintea mea produce imaginea Alessei si pot sa-mi imaginez un viitor cu ea. Ma cufund in aceasta visare cu ochii deschisi pana cand, ca un scurt-circuit, fraze din discutia mea cu Melia incep sa se auda in capul meu. Incearca sa acopere imaginea Alessei, dar eu nu o las. Iubirea vine de la creier, nu din inima. 

Ajung acasa, intru direct in camera mea. Nici telefonul nu-l mai verific. Pur si simplu adorm fara probleme, prea impacat cu ce urmeaza sa fac ca sa ma mai chinui.

Ma trezesc dimineata si ma multumesc doar sa trimit un mesaj. Apoi ma culc la loc, pana cand telefonul imi vibreaza inapoi. Privesc cu degetele inclestate. E un "da" si aproape ca sar de bucurie. Ma ridic din pat ca sagetat, iar prima oprire e la dus.

"Poate nu am emotii des sau nu iau lucrurile in serios, dar de data asta simt ca voi lua toate crengile in cap sau ma voi impiedica la fiecare pas. Si totul pentru ca ma indrept spre, sper, cea mai minunata intalnire, ca fata sigur este peste acest adjectiv.", asta gandesc in timp ce ma invart in jurul locului de intalnire. Sunt aici cu 10 minute inainte. Sunt chinuit pe interior si, totusi, vreau sa o vad. Vreau sa o vad asa cum stelele vor sa vada luna, asa cum am vrut sa-mi vad parintii din nou impreuna. Vreau ca fericirea pe care o eman in prezenta ei sa fie permanenta.

O vad venind si, chiar atunci, imi trece prin fata ochilor ca o naluca imaginea Meliei de aseara. Imi revin imediat. Asa ceva nu e pentru mine; incertitudinea nu e pentru mine. Am un singur drum in fata si ala e cel in care Alessa ocupa tot orizontul meu.

-Buna! ii zic.

-Ce faci? imi raspunde si imi zambeste. 

Nu pot decat sa zambesc inapoi. "Nu pot fi decat fericit. Si, atunci, de ce ma simt ca si cum as insela pe cineva?"

-Pari cam ingandurat azi.

-Sunt bine. Am prins o noapte cam lunga. Un cunoscut s-a pierdut prin oras si m-a chemat sa-l salvez aseara.

-Si te-a chemat fix pe tine, care nu prea stii orasul? E un geniu, se vede!

A inceput sa rada. Mi-as fi dorit sa pot si eu, doar ca atunci, ca prin farmec, am auzit vocea aceea franta a Meliei cand spunea ca se certase cu Patrik.

-Oricum, unde mergem?

-Unde vrei.

"Unde Dumnezeu as vrea sa fiu? Chiar vreau sa fiu aici? Chiar vreau ca asta sa fie viata mea?" 

-Hai sa ne mai plimbam pe aici... Inca nu stiu.

-Nu ma deranjeaza.

Am mers alaturi de ea si, nu stiu cum, rasul ei era inlocuit de rasul Meliei. Nu stiu de ce, voiam seara de ieri.

"-Priveste lumea din jur", mi-a spune. "Chiar daca e intuneric, pot simti orice. Daca pleci acum, voi simti ca pleci, cu mult inainte ca ecoul vocii tale sa nu se mai auda. Noaptea da senzatia ca esti tot si nimic."

Eram de aceeasi parere, asa ca las toate visele acolo (posibilitatea altei lumi). Le las si fac ceva ce va definitiva pe vecie ce simt: O opresc pe Alessa si o trag spre mine. O sarut. Si ea imi raspunde.

Sunt fericit, dar a cui fericire calc in picioare cu zambetul asta al meu, cu sarutul asta, cu starea de euforie pe care o simt?

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

NOTA NARATORULUI OMNISCIENT SI OMNIPREZENT: Pentru Ren, efectul Cocaina (starea de indragostit) a fost provocat mai intai de Alessa, dar si Amy l-a provocat. Cu toate astea, el va ignora lumea deschisa de Amy. Si va distruge lumea Alessiei, in final. Asa cum a aparut, asa va si disparea...