Sa fiu sincer, nu am vrut sa-i vad pe niciunul dintre ei, nici pe Melia, nici pe Patrik. Doar ca sunt fix in fata amandurora, in timp ce o tin de mana pe Alessa. Si, Doamne, nici nu vreau sa ma uit spre vreuna dintre ele. Fiindca daca ma voi uita spre Melia, voi citi in ochii ei toata suferinta pe care i-am provocat-o, iar daca voi privi spre Alessa, ea va constientiza toate fisurile din relatia noastra.
Nu am nicio alternativa, asa ca ma uit mai intai, cu coada ochiului, spre Amelia. Trece ca o briza de vara pe langa Patrik, apoi pe langa mine. Simt dorinta. Vreau sa o prind de mana, sa-mi cer scuze si, poate, sa o am din nou in viata mea. Numai ca raman pironit locului, captiv deciziilor pe care le-am luat. Ea nu mai are ce cauta in viata mea. Va trebui sa ma obisnuiesc cu asta.
Inca nu am curajul sa ma uit inspre Alessa. Simt cum ceva tipa in mine, imi contesta deciziile si partea rationala. O apuc de mana pe Alessa si ma uit direct la Patrik. Si atunci realizez. El e liber, el e cuprins de aceleasi sentimente ca mine si va actiona. In timp ce el, practic, calca pe urmele ei si intra in liceu, eu nici nu ma misc de pe loc. Sunt un las. Sunt patetic, dar in niciun caz nu ma voi complica. Refuz sa fiu bulversat atat de tare.
Cand, in final, am curajul sa ma uit la iubita mea, ea doar zambeste spre mine. Rasuflu cat se poate de usurat. Nu banuieste nimic.
- Ar trebui sa intram si noi? ma intreaba.
- Cred ca da, doar ca, inainte de asta vreau sa te sarut.
Ma aplec si ii prind fata in palme. Foarte sigur pe mine, o sarut. In momentul in care ma desprind din sarut, zambesc, o iau de mana si ma indrept spre usa. Tocmai mi-am recapatat increderea in mine, sunt din nou convins ca ea e alegerea cea buna pentru mine.
Cand intram in cladire, un baiat care mi se pare vag cunoscut, imi spune ceva:
- Nu iti da o senzatie de deja-vu, Ren?
Si fix atunci, un fior ma patrunde. Holbez ochii, ingrozit de faptul ca e posibil ca cineva sa stie ca am sarutat-o pe Melia. Ma fortez sa imi revin cat mai repede. Totul a sunat ca un murmurat surd, aproape ca traiesc cu senzatia ca nu mi-a spus nimic. Dau sa il apuc de mana, insa realizez ca daca mi-a spus cu adevarat ce cred, atunci nu vreau sa fiu langa Alessa cand il confrunt.
Cineva care sa mai stie, inafara de mine si Melia, ca ne-am sarutat. Cineva care sa stie ca am inselat-o pe Alessa. Chiar daca nu era o relatie oficiala, eu eram cu ea. Si am inselat-o. Chiar credeam ca am lasat trecutul in urma. Se pare ca nu am reusit sa o fac.
- Ti-a spus baiatul acela ceva? intreaba Alessa.
Imi pun cel mai calm si detasat zambet pe fata si ma intorc spre ea:
- Nu am auzit nimic.
- Mie mi s-a parut ca a spus ceva.
- Nimic.
Am vazut-o cum se uita spre mine si ridica din umeri. Ea nu e genul care sa starneasca probleme. Si de asta o prefer pe ea. De asta sunt cu ea si nu sunt cu Melia. Oare mai am si vreun alt motiv pentru care nu sunt cu Melia? Oare de ce sunt cu Alessa?
Imi pun mult prea multe intrebari. Imi las creierul sa colinde prea mult, sa paseasca prea adanc in mine. Si nu am chef. Nu vreau sa fie totul complicat. Nu vreau sa traiesc nimic complicat. Deja sunt copilul ciudat. Inca port eticheta de transferat. Sunt un asiatic, ceea ce deja e prea complicat.
Intru in sala de clasa impreuna cu Alessa. Ma asez la locul meu, in banca pe care o impart cu ea si incerc sa nu constientizez ca daca Patrik s-a intors, il voi vedea atat de mult si-mi va fi mult prea greu sa nu ma gandesc la Melia. Si eu care chiar credeam ca am scapat de toate problemele.
CITEȘTI
Semne
Teen Fiction"Renasc din cenusa ca pasarea Phoenix, iar si iar... pana cand voi arde din nou, iar vantul ma va imprastia prea departe pentru a ma mai putea reintregi." ~ Amy "Nu cunosc nicio persoana care sa se puna in fata mea si sa ma opreasca din a pleca." ~...
