𝐏.𝐑.𝐎.𝐒.𝐓.𝐈.𝐓.𝐔.Ț.𝐈.𝐄 {𝗘𝗿𝗼𝘂𝗹 𝗺𝗲𝘂]✅

41~Yoonmin

Pov Yoongi

Oftez apoi îmi pun telefonul în buzunar

-în londra -

Ajung în Londra și mă duc direct la Jimin. Nu știu ce îi voi zice dar mă voi descurca eu, nu? Doar sunt Min Yoongi

-Și m-am pierdut.. "Spun atunci când îl văd ieșind din casă" respir adânc apoi îmi fac curaj, și îl strig-P-adică Jimin

El nu se întoarce, presupun că nu a auzit-YA, Jimin-AH, MIN YOONGI TE STRIGĂ! "El se întoarce și mă privește uimit dar după câteva secunde începe iar să meargă dar fug la el"

-Trebuie să vorbim!

-Ba nu! Nu te cunosc!-Spune fără nici-o emoție apoi dă să plece dar îl prind de bluză și spun ușor:-

-Te rog, dă-mi două minute.. Doar două.
-Bine, dar dă-mi drumul la bluză.

Eu îi dau drumul iar el se așează pe bordură-Ai doar două minute.

Eu trag aer în piept apoi încep să vorbesc
-Păi.. Nu știu cu ce să încep dar pentru început îmi pare rău pentru data trecută doar că am fost frustrat și poate gelos nu știu mai exact. Dar sunt sigur că nu am vrut să te numesc în felu ăla.

-Despre asta este vorba? Este în regulă.
Am uitat de mult de asta. Asta e tot?
-Nu! De când te-am întâlnit ,am început să fiu ciudat, am început să mă gândesc la tine, și să fiu trist sau fericit din cauza faptelor tale, este atât de - nici nu știu cum să îi spun, este ciudat.. Dar cred că te - am fost oprit de degetul mare a lui Jimin-Dacă vrei să spui ceea ce cred eu...oprește-te și ascultă-mă.

Ia o gură mare de aer apoi vorbește.

-Dacă vrei să îți marturisești sentimentele, mai bine te oprești. Nu pentru că vreau să te resping, dar eu nu știu ce este iubirea.. Și nu vreau să te rănesc. Scuze, dar eu trebuie să plec.

Vrea să plece dar îl trag în brațele mele.

-Eu te-am ascultat ,acum ascultă tu. Crezi că eu știu ce este iubirea? Nu, nu știu și nici nu am o teorie pentru asta dar chiar te plac și cred că te-am plăcut din totdeauna dar poate nu am vrut să accept asta.

-De ce? pentru că este vorba de mine?

-Nu, ci pentru că este vorba de mine. Tu crezi că tu ești cel rău dar nici eu nu sunt ăla mai bun. Am fost abandonat lângă un tomberon când aveam doar o lună,dar am avut noroc că ma salvat tatăl lui Jungkook.. Dar ma salvat doar să fiu sclavu său, și l-am sclăvit ani buni și mi-am pătat mâinile cu sângele multor persoane doar pentru că mă simțeam dator pentru ceva ce nu era vina mea pentru că nu eu l-am pus să facă asta.. Am omorât oameni cu inima rece și am făcut multe lucruri ilegale.

-Oh.. "Atât spune ca apoi să mă strângă în brațe" Și ai regrete?
-Mhm, foarte multe.. Dar uneori mă gândesc că mai bine muream lângă acel tomberon..Măcar așa nu aș fi făcut atâtea rele. "El mă strânge mai tare în brațe" –Nu vorbi prostii, ai regrete și îți pare rău pentru ceea ce ai făcut deci este un pas înainte. Nu fi atât de negativ

-În fine "mă retrag ușor" Nu am venit aici, neapărat pentru un răspuns ci pentru a-ți cere sincer iertare și să îți marturisesc ceea ce simt. Cum tu ai avut nevoie de o persoană pentru a te asculta așa am și eu am nevoie dar nu de orice persoană ci de tine Park Jimin.

-De mine?
-Mhm, este în regulă. Pot aștepta.
-Și dacă nu te voi place niciodată?
-Atunci am așteptat degeaba dar măcar am făcut-o și nu am renunțat așa cum părinții mei au renunțat la mine. Dar nu-i judec și eu aș fi renunțat la mine..

Termin de vorbit dar primesc o palmă peste gură
-Ce prost ești.. Ești o persoană bună.
-S.. Serios?
-Mhm, chiar cred că ești un om bun.

Eu rămân uimit pentru că nimeni nu mi-a mai spus asta vreodată. -E.. Eu nu știu ce să mai spun.. Dar Jimin mă poți ierta pentru ceea ce am spus?
-Chiar vrei iertarea mea?

-Da..

-Ok, atunci îți voi da mult mai mult.

Se apropie mai mult îmi i-a capul apoi își presează buzele de ale mele. Iar eu doar mă uitam confunz -Ce-a fost asta?

Întreb eu după ce se îndepărtează

-Un sărut?
-Nu a fost un sărut ci ăsta e "îl trag într-un sărut adevărat. Îl prind de talie iar el își duce mâinile după gâtul meu și tot adânceam sărutul până am rămas amândoi fără aer și ne-am despărțit"

-Jimin
>spunem amândoi deodată.
-Yoongi

Ne privim în ochii până bufnim ambii în râs. Râdem ce râdem apoi îl trag de talie și îl apropi mult mai mult.

-Ce spui dacă ne-am da amândoi o șansă la fericire? Și să cunoșteam amândoi iubirea împreună, hm?

-Și dacă nu va merge?
-Măcar am încercat, nu? Ce aveam de pierdut? Doar o viață avem.
-Ok
"îmi zâmbește apoi mă sărută apăsat"

-Vrei să intri? "Mă întreabă după ce ne îndepărtăm. Eu accept fără să ezit dar un gând îmi trece prin minte" -Jimin?

-Hm?
-Încă lucrezi acolo? Doar întreb.
-Și dacă încă lucrez acolo nu vei mai vrea să fi cu mine?
-Nu este vorba de asta, dar da m-ar deranja pentru că dacă ești iubitul meu te vreau doar pentru mine.

-Oh "mă prinde de mână" Nu, nu mai lucrez acolo am renunțat din ziua acea.. Acum lucrez la un restaurant ca barman. Nu este ceva wow dar cine ar angaja pe cineva care nu are nici liceu?

Eu zâmbesc mândru apoi îl trag în brațe

-Sunt foarte mândru de tine. O poți face, piticu meu.

El zâmbește-Intri sau nu?

-Haide "îi sărut mâna apoi intrăm"