Cele mai ascunse ganduri.

Ce sunt lacrimile?

Plangem adesea. Uneori lacrimile nu mai pot fi contenite indiferent de forta psihica prin care iti comanzi sa te opresti. Se pravalesc mai tare pe obraji, eliberand cu ele tensiuni si multa energie. 'Lacrimile sunt istorisirea durerii', citeam candva. Si asa este. Atunci cand cuvintele sunt prea lipsite de putere sa vorbeasca despre cele ce sunt in sufletul tau, lasi lacrimile sa spuna. Din pacate, de cele mai multe ori, suntem chiar stigmatizati si invinuiti pentru ele... Suntem acuzati de slabiciune, cand de fapt lacrimile ne fac mai puternici.

As mai putea adauga si ca „Lacrimile sunt cuvinte pe care inima nu poate sa le rosteasca", atunci cand ai vrea sa spui tot ceea ce te apasa sufleteste dar parca nu poti, ceva te impiedica sa le spui lucrurilor pe nume.... si atunci isi fac aparitia acele mirifice picaturi de apa care sunt pline de durere, uneori fericire, intr-un cuvant pline de sentimente.

Vreau sa fac o marturisire.. in ultima perioada plang tot mai des, planga dupa propia mea persoana, plang dupa mine.

Hilar nu-i asa?

S-au intamplat asa multe in ultimele luni in cat nu mai stiu ce sa cred sau ce sa fac, sau ce sa simt, am din ce in ce mai multe intrebari la care nu le gasesc raspunduri.

Si tot ce imi mai ramane de facut e sa-mi plang de mila...

Sa plang pentru persoanele ce le-am pierdut si pentru cele pe care le-am castigat, sa plang pentru viitorul meu si totodata pentru trecul meu, sa planga pentru viata mea si pentru visele mele..

Si in momentul de fata scriu aceste randuri tot cu lacrimi in ochi, de ce ?

Pentru ca simt ca zilele se tarasc si desi am tot ce si-ar putea dori o adolescenta de varsta mea, parinti intelegatori, un iubit grijului, prietene care imi sunt alaturi indiferent de vreme, eu ma simt "goala" pe dinauntru si cel mai groaznic este ca nu stiu de ce.! Si nici nu stiu cu ce sa acopar acel gol imens.