Crede-am ca o voi uita pe fetita care duce dorul unei persoane care nu a fost niciodata a ei, persoana care a avut grija sa o transforme in ce e mai rau.
Ea plangea, mult, uneori cred ca prea mult,pentru orice lucru neinsemnificant. Era tratata de parca nici macar nu ar fi existat.
Se simtea singura atunci cand nu primea nici macar un multumesc de la persoanele pe care le ajuta.
Se simtea singura, avea impresia ca numanui nu-i pasa de ea, pentru ca asa si era... poate ca si acum de altfel.
Nu a aratat niciodata ca e trista, ca sufletul ei era condmanat.
Ea nu mai era un om bun, genul acele de om care era mandru atunci cand se privea in oglinda, mandru de ceea ce vede. Ea era altfel!
In ciuda tuturor, ea, pe atunci...inca mai zambea, avea acel zambet al ei, ascuns foarte bine in spatele perdelei de lacrimi care s-a format pe cei doi ochi negri, pierduti in durere si dezamagire, si acele soapte pe care le tot auzea.
Era satula, pierduta. Nu mai era ea, aceea fata care te facea sa zambesti mereu.
Si-a ales cea mai buna masca, si refuza sa o mai dea jos.
Dar la urma urmei, aceea fetita inca trieste in mine, si oricat as vrea sa o dau uitari, NU POT!! nu pot sa uit trecutul si nici nu indraznesc sa aspir spre viitor.
Asa ca raman prizionera prezentului, care ma sufoca, datorita nesigurantei ce ma invaluie, insa acum refuz sa ma mai asortez cu acel zambet fals si larg, precum le place celor din jur. Acum sunt puternica, sunt precum cei ce ma inconjoara.
CITEȘTI
Cele mai ascunse ganduri.
Short StoryE prima data cand vreau sa arat lumii ceea ce scriu, si as vrea sa incep o poveste dar mai intai vreau sa-mi destainui gandurile, ideile si sentimetele. Deci urati-mi bafta si lectura placuta.
