Iti scriu astazi din sperpectiva celei care candva te-a adorat, fiindca poti spune sau sa gandesti ce vrei, adevarul nud este ca te-am iubit, poate nu in felul in care te asteptai sa o fac...dar..
Am umplut sute de pagini cu amintirea ta, si acum cand le recitesc ma gandesc ca pana la urma totul a fost in zadar. Am vaga impresie ca de cand te-am cunoscut mintea mi-a tot jucat feste, facandu-ma sa ma mint singura.
Crezand ca ma iubeai cand poate nu era chiar asa... Mai inselat de fiecare data cand ai avut ocazia si te-ai prezentat indiferent in fata suferintei si a lacrimilor mele.
La ora actuala amintirile nu mai dor, cuvintele tale se risipesc usor in vant de fiecare data cand le rostesti, iar atingerile tale nu mai au niciun efect asupra mea.
Nu stiu daca sa-ti multumesc sau daca sa te ignor pentru cele savarsite...ambele variante mi-ar conveni de minune. Insa as fi nedreapta cu mine in primul rand, totusi in acel moment erai tot ce imi doream, era de stiut ca ce e frumos repede trece, si banuiam ca voi ramane captiva in propiile mele ganduri, si nimeni sa ma salveze.
Cu toate acestea am continuat sa sper, sa iert si cel mai important sa iubesc..
Am gresit mult, esti de aceasi parere? Inssa am gresit favorizandu-te pe tine, si ti-a convenit. Te-ai simtit in siguranta alaturi de mine, indiferent de cate ori ai plecat, te intorceai cu aceiasi ochi inlacrimati si cu diverse scuze usor credule. Nu te-am lasat niciodata de unul singur, am incercat sa te ridic mereu astfel in cat sa atingi cerul cu varful degetelor.
Iti scriu acum pentru a te informa ca pe usa inimi mele am pius o tablita cu "Am dat faliment, pur si simplu nu mai am ce sa-ti ofer"
Cu parere de rau iti spun adio, si faptul ca nu mai esti nici macar umbra a ceea ce iubeam candva.!
CITEȘTI
Cele mai ascunse ganduri.
Short StoryE prima data cand vreau sa arat lumii ceea ce scriu, si as vrea sa incep o poveste dar mai intai vreau sa-mi destainui gandurile, ideile si sentimetele. Deci urati-mi bafta si lectura placuta.
