Uite-ma treaza la ora asta tarzie, stand si fumand o tigara, sorbind dintr-un pahar de Jegermeister. Si plangand, da, plangand.
Cineva mi-a spus candva: " Nu ești puternică dacă rămâi acolo și-ți ștergi lacrimile pe furiș sau dacă-ți înghiți nemulțumirile cu lingurița, ca pe niște doctorii amare. Puternică ești dacă te dezbraci în fața lui și ai tăria să pleci dacă realizezi că omului pe care-l iubești nu-i place cum arată sufletul tău dezgolit."
Si m-a pus pe ganduri, da i-am oferit totul, incepand cu iubirea infinita pana la intreaga mea fiinta. I-am pus inima mea in mana si m-am abandonat imbratisariilor lui. Timp de 5 luni am fost captiva in ideea ca el ma iubeste si ca insfarsit am pentru cine lupta.
Insa filmul s-a terminat brusc, si desigur fara acel happyend.
Crede-am ca sunt puternica si ca pot trece peste toate obstacolele pe care mi le pune viata in cale, insa in tot acest timp am avut o conceptie total gresita despre mine insumi. Nu sunt deloc persoana care crede-am ca sunt, si ce e mai rau este ca nu reusesc sa-mi dau seama de ce anume sunt.
Am trait atata timp fara sa stiu cu ce scop, am respirat fara sa stiu cu ce rost, si am iubit persoanele din jurul meu mai mult decat propia mea persoana.Intrebarea e urmatoarea: si cu ce m-am ales din toate astea?
Cu nimic, eventual cu nepasarea celor din jur, sau poate cu violenta din partea tatalui meu, sau poate cu jicnirile aduse de niste oameni insconstienti.
CITEȘTI
Cele mai ascunse ganduri.
ContoE prima data cand vreau sa arat lumii ceea ce scriu, si as vrea sa incep o poveste dar mai intai vreau sa-mi destainui gandurile, ideile si sentimetele. Deci urati-mi bafta si lectura placuta.
