Cele mai ascunse ganduri.

Tu,rătăcind în a mele gânduri

Hai sa vorbim de timpuri pierdute, de relatii rupte, de oamenii pe care i-am iubit si acum nu mai sunt sa ne-asculte. Sa vorbim despre tine, fiindca la sfarsitul povesti te vei simti vinovat. Stiu ca-ti lipsesc, stiu ca inca imi cauti aroma in alte buze, simt asta. Si ce e mai hilar este ca si mie imi lipsesti enorm.. Si priveste-ma stand treaza la 3 dimineata gandindu-ma la cele intamplate in ultimele 5 luni. Totul a inceput modest si aproape discret, ca mai toate catrasfofele, la inceput mi-ai oferit siguranta, sprijin, iar dupa emotiile unui sarut sincer. Totul mergea prea frumos, si ca orice lucru frumos nu a fost menit sa dureze, Din cea mai dulce persoana, ai devenit un monstru, nepasator.... sunt sigura ca iti aduci aminte de zilele in care iti evitam privirea si iti sopteam cu o voce tremuranda ca sunt bine, desi ochii mei erau acoperiti de o perdea de lacrimi.. M-ai vazut plangand, ceea ce putini au ocazia, dar tie nu ti-a pasat, m-ai privit nedumerit si ai plecat.. In schimb cand tu ai avut nevoie de un umar pe care sa plangi , eu am fost acolo pentru tine,ti-am oferit sprijin deconditionat. Eram in stare sa mut si munti din loc pentru fericirea ta, dar desigur nu te-ai multumit numai cu atat. ai vrut altceva, si acolo e unde si-a facut aparitia vanitatea.... In zadar am incercat sa te tin langa mine, pana la urma cea ranita mereu am fost eu. Fiindca tu nu intelegeai ceea ce incercam sa-ti spun, iar eu.. ei bine eu nu puteam sa-ti explix mai pe intelesul tau. Asa ca la final te-am eliberat, asa se spune ca daca iubesti ceva cu adevarat il vei elibera... Simt si acum ca e o greseala umpland pagini intregi cu amintirea ta, insa am nevoie de acest leac pentru a uita.. Si inca sper ca intr-o dimineata ma voi trezi, si imi voi da seama ca amintirile cu tine nu mai dor, ci s-au transformat in niste simple amintiri pastrate intr-un colt al minti mele bolnave!