Cele mai ascunse ganduri.

Cat de des ne gandim la noi?

Stateam zilele trecute si ma gandeam, cand a fost ultima data cand m-am gandit doar la mine?

Pai raspunsul e, niciodata, mereu ma preocupat binestarea celor din jurul meu, si luarea decizilor mele depindeau defapt de ei, depindeau de cat de bine s-ar putea simti ceilalti si cum s-ar putea adapta cei din jur cu noua schimbare.

Am pretins ani la rand ca sunt altcineva, si eram capabila sa ma transform complet pentru o persoana, fiindca stiam ca schimbarea mea le vor aduce zambetul pe buze.

Vorbind de zambete, ar trebui sa fac o lista cu cate zambete am smuls de la fiecare persoana in parte in toti acesti ani.

Cu siguranta acea lista n-ar incapea pe un caiet studentesc...si acum isi fac loc intrebarile: si cu ce m-am ales din toate astea? Ce am putut invata din aceasta experienta? Din cate persoane am ajutat, e acum cineva care a ramas langa mine neconditionat?

Ei bine,nu, nimeni nu a ramas langa mine cand am avut nevoie, eu imi dadeam seama cand ceva nu era in regula, dar ei? ei cu un simplu 'esti ok?' scapau de orice griji, de orice indatorile. Cu ce m-am ales din toate astea, cu nimic, absolut nimic, fiindca oamenii uita si uita foarte usor. Sunt persoane care nici nu ma mai recunosc pe strada si adevarul e ca doare al naibi de tare sa rascolesti amintiri sa sti ca ai fost acolo pentru ei, ca le-ai raspuns la telefon la ora 3 dimineata si oricat de obosita ai fi fost, stai si le ascultati toate ofurile, si framantarile.

Dar nu ma plang, toate astea mi-a oferit o lectie de viata foarte importanta: sa oferi exact cea ce primesti, in cantitati egale!

Si cine ti-a gresit sa-l faci sa plateasca pentru greseala lui, si cine te-a iubit sincer si fara retineri sa primeasca dragoste neconditionata din partea ta, deoarece nu toate persoanele merita dar si cand gasim o persoana speciala sa ne agatam de ea ca si cum se agata o picatura de roua de petalele unei firave flori, nevrand sa o paraseasca si sa se transforme in apa de ploaie.