Ziua in care ai plecat, ar fi trebuit si fie si ultima si totusi...

34 2 0
                                    

Iti scriu astazi din perspectiva celei care candva te-a adorat.

Fiindca poti spune sau sa gandesti ce vrei, adevarul nus este ca te-am iubit, poate nu in felul in care te asteptai sa o fac...dar...

Am umplut sute de pagini cu amintirea ta, si ma acum cand le recitesc ma gandesc ca pana la urma totul a fost in zadar. Am vaga impresie ca de cand te-am cunoscut mintea mi-a jucat feste, facandu-ma sa m-a mint singura. Crezand ca ma iubeai cand poate nu era chiar asa...

Mai inselat de fiecare data cand ai avut ocazia si te-ai prezentat indiferent in fata suferintei si a lacrimilor mele.

La ora actuala amintirile nu mai dor , cuvintele tale se risipesc usor in vant de fiecare data cand le rostesti, ochii tai nu mai prezinta mister, iar atingerile tale nu mai au efect asupra mea.

Nu stiu daca sa-ti multumesc sau daca sa te ignor pentru cele facute....ambele variante mi-ar conveni de minune. Si totusi ma gandesc ca as fi nedreapta in primul rand cu mine, la urma urmei in acle moment erai tot ce imi doream, era de stiu ca ce e frumos repede trece, si banuiam ca voi ramane captiva in gandurii si nimeni sa ma salveze.

Cu toate acestea am continuat sa sper, sa iert si cel mai important sa iubesc..

Am gresit mult, esti de aceeasi parere ?

Insa am gresit favorizandu-te pe tine, si ti-a convebit. Te-ai simtit in siguranta alaturi de mine, indiferent de cate ori plecat, te intorceao cu aceiasi ochii inlacrimati si cu diverse scuze penibile. Nu te-am lasat niciodata de unul singur, am incercat sa te ridic mereu astfel in cat sa atingi cerul cu varful degetelor.

Iti scriu acum pentru a te informa ca pe usa inimi mele am pus o tablita cu "Am dat faliment efectiv nu mai am ce sa-ti ofer".

Cele mai ascunse ganduri.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum