Ma culcasem langa glasul lui si il iubeam. Si inca il iubesc, simt in fiecare seara, pasi lui reci care imi strabat mintea, si nu-l pot alunga, defapt n-am destula vointa, sau oare nu vreau?
Si daca ar fi asa, de ce n-as vrea? Dupa toate cele spuse, dupa tot ce a facut, dupa toate minciunile, amagirile, de ce i-as mai permite sa ramana?
Cât de des mă gândesc la el? Nu pot să estimez asta. Știu doar că mă gândesc la el în fiecare zi, în cele mai neașteptate momente. Uneori văd cupluri fericite și mă curprinde o durere nelămurită care-mi cutremură tot corpul. Presupun că așa se simt toți cei care-au avut cândva o dragoste pe care-au pierdut-o sau care au crezut că au o dragoste. Uneori sunt invidioasă, alteori mă bucur pentru ceilalți. Sunt o colecție de paradoxuri. Dar nu vreau să-i explic toate lucrurile astea pentru că știu că nu-i pasa.
Cum mă descurc fără prezenta lui? Nu prea bine. E mult până și să spun că trăiesc; mai adecvat mi se pare să spun că supraviețuiesc.
Uneori dorul năvălește peste mine ca un soi de avalanșă și mă zdruncină cu atâta putere de cred că o să ucidă. Și el mi-ai spus uneori că ii e dor de mine; îmi scriai târziu în noapte că ar vrea să fiu lângă el. Acum înțeleg că nu-i era dor de mine, doar il măcina singurătatea. Eu îi simt lipsa mai ales când sunt înconjurată de oameni. M-a învățat că te poți simți singur în cele mai aglomerate mijloace de transport la orele de vârf.
Cu toate astea n-am să închei spunându-i că il vreau înapoi. Nu! Am demnitatea să nu doresc un bărbat care nu vrea să fiu parte din viața lui. Nu vreau nici mila din partea lui și nici să fiu una dintre femeile cu care sa-si împarța nopțile. Și știu că singurătatea va fi grea, dar prefer să fiu nefericită de una singură, decât nefericită alături de bărbatul care nu mă iubește.
CITEȘTI
Cele mai ascunse ganduri.
Short StoryE prima data cand vreau sa arat lumii ceea ce scriu, si as vrea sa incep o poveste dar mai intai vreau sa-mi destainui gandurile, ideile si sentimetele. Deci urati-mi bafta si lectura placuta.
