În mintea unui psihopat vol. I

Planul

        Procesam ceea ce îmi spusese Adam. Mă bucurasem enorm că am aflat numele personalității violente, îmi va fi mai ușor să încerc să iau legătura cu el. Însă acum voiam să îndrept discuția în altă direcție, așa că m-am așezat mai bine pe canapea.

       — Povestește-mi mai multe despre tatăl tău.

       — Nu am ce, spuse. Nu îmi amintesc mai nimic legat de părinții mei.

       — Sub transă, ai spus câteva lucruri.

       — Serios? Ridică din sprâncene.

       — Da. Și am o ipoteză, însă am nevoie de mai multe informații.

       — Îmi pare rău, Jessica, dădu din cap.

       — Nicio problemă, i-am zâmbit. Voiam doar să fac o comparație.

       — Ai vorbit cu Milo? Îmi pun în cârcă cele mai grave acuzații posibile.

       — Și nu te așteptai la asta?

       — Ba da, inspiră adânc. Dar tot m-a surprins. Și e greu ca naiba.

       — Cu siguranță te cred schizofren, datorită modului de operare și detașarea emoțională pe care Elias le-a avut. Trebuie să fii conștient de faptul că el a preluat controlul în mare parte și când ai fost arestat, iar asta e un plus pentru acuzare.

       — De ce nu și pentru noi? A fost o manifestare a lui!

       — Dovezi și martori, Adam. Ești detectiv, știi și tu cum merge treaba. Dovezile sunt cele mai puternice arme într-un proces.

       — Atunci vorbește cu el, obligă-l pe nenorocit să mărturisească! Se înfurie, strângând pumnii și aplecându-se în față.

       — Calmează-te, am spus pe un ton ferm. Nu rezolvi nimic dacă te agiți, trebuie să rămâi concentrat. Vreau să fii complet deschis la ceea ce vreau să îți propun.

        Adam deschise gura să mai spună ceva, dar o închise la loc și se lăsă pe spate, în fotoliu, oftând resemnat.

       — Normal, ar trece câteva luni bune de terapie și aș încerca să îți cunosc mult mai bine cealaltă identitate până să facem asta, dar nu prea avem timp. Iar el nu e prea prietenos. În general, în cazuri ca ale tale, încercăm integrarea identităților secundare, adică încercăm să înțelegem de ce s-au format ele, în ce context, ce doresc, și să facem un fel de "terapie de familie" cu toate bucățile disociate, urmând spre final să le vină rândul fiecăreia la cârma conștiinței tale.

        Adam clipi de câteva ori, apoi mă întrebă cu un ton grav:

       — Vrei să îl las pe nebun să preia controlul?

       — Oricum o face, pentru că e identitatea dominantă, dar scopul nostru este să îl scoatem cât mai mult la suprafață, pentru a demonstra existența lui. Se va simți în largul lui dacă și tu îi oferi mai multă libertate, iar eu voi filma, cu acordul tău, câteva ședințe. În plus, ce se poate întâmpla? Ești legat și păzit douăzeci și patru din șapte.

        L-am văzut cum îmi înțelegea planul pe măsură ce vorbeam.

       — Deci, cum facem asta? Mă întrebă, lăsându-se pe spate în fotoliu, obosit.

        Am scos o cameră de filmat din geantă, am pus-o pe stativul deja pregătit și am pornit-o. Apoi m-am așezat pe canapea.

       — Aș vrea să vorbesc cu Elias, te rog. Fără hipnoză sau alte trucuri. Încearcă doar să te relaxezi și să îl lași să preia controlul.