Ajungem împreună la palatul său. Mă uit curioasa pe geam. Cum se oprește trăsura mă ajută să cobor luandu-mi mana intra lui.
-Ce facem aici?
-Vreau sa va prezint palatul. Daca îmi este permis, bineînțeles!
-Sigur,chiar vreau sa vad mai îndeaproape palatul.Intrăm pe poarta iar în urma noastră se lasă o ceață densă. Palatul era undeva într-o văgăună,de asta și ceața. Toți muncitorii ma primesc cu cate o plecăciune iar eu le răspund făcând același lucru.
-Oameni de aici pari destul de ciudați. Cum i ai găsit?
-Lucreza aici de mai bine de 50 de ani. Aici s au născut. Familiile lor au lucrat pentru noi,iar cu ani au rămas ei,iar cei bătrâni au murit.
-Sună horror. Cu toate asta par niște oameni buni. Poate ar trebui sa schimbi puțin tematica palatului. De ce sa fie așa întunecat, când poate fi mai luminat. Oameni s ar simți mai bine,cred.
-Asta le place,întunericul. Cum și mie îmi place aceiași vibe.
-Ma bucur. Fiecare are gusturi diferite. Dar te reprezintă tematica asta?
-Oarecum,mai mult sau mai puțin. Chiar daca nu m ar reprezenta,îmi place.
-Înteleg!Chiar daca părea un monstru daca sapi mai adânc dai de ceva strălucitor,inima lui,care este buna,și pură. Durerea l a făcut să stea în întuneric.
-Hikari, Măria Ta,mă însoțești,își întinde mâna.
Îl apuc de mana de parcă aș vrea să îl însoțesc oriunde,chiar daca m ar duce într-un loc rău.
Ne așezăm la o masa în curte și mă servește cu un ceai cald. Sorb ușor din ceai în timp ce el mă privește.
-Cred că semeni mai mult cu mama ta.
-Nu o cunoști pe mama...
-Dar îl cunosc pe tatăl tău.
-Asa este,semăn mai mult cu mama.
-Ce s a întâmplat cu mama ta domnița,daca nu te deranjează?
-Pai...mama a murit,când aveam 10 ani. A fost înjunghiată,nu știu de cine...dar vreau sa aflu.
-Te voi ajuta sa afli domnița mea! Îmi pare rău,cred că e dureros pentru tine...
-A fost,și este,dar m am adaptat. Apropo părinți tai unde sunt?
-Cine? Nu am p-...... Sunt în palat cred,sau poate au plecat cu treaba,nu știu.
-Voiam sa îi salut,dar acum lasă,mă întâlnesc cu ei alta data.Ne ridicam și mă conduce la trăsură. Îmi dă mâna și mă urc. El sta în ușa trăsurii și mă privește.
-Te mai aștept pe aici domnița! Prezenta ta mă face fericit!
Nu mă așteptam sa aud asta de la el. Este o surpriză faptul că "îl fac fericit". Nimeni nu e fericit în prezența mea in afara de Willow,pentru că o hrănesc.
-Voi mai veni,dau din cap și zâmbesc închizând ușa trăsuri
Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 🌙
CITEÈTI
ððª ð¶ð²ðŒðœð®ð»ð²ðžðŸðŒ ððŸðââʲáµáµâ¿ ʲáµâ¿áµáµáµáµáµ
Gizem / Gerilimâââââââââââââââ ‿ðŸðð ð»ððððð ðð ð¡ð ððððððð¡Ä ðð ððð¡ðð ð¡ðð¡Äð ð Äð¢ ð Ä ð ð ðÄð Äð¡ðððÄð ðð ðð¢ ðœððð ðœð¢ðððððð. ðŽððð ð¡ð ððð ðððð ðððððð¡ ðð ð¡ðð¡ð ððððððð ð¢ð ðððð ð¡ðð¢. ï¿œ...