𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Three✯

-Pai...fiul nostru...
-Vorbeați cumva despre mine?
-Jungkook,bine ai venit. Ei sunt musafirii noștri.
-Bună seara Măria voastră,buna seara domnița,se așeză la masă.

El arata diferit. Imaginația mea crease un om bătrân,rău și nemilos. Nu știu dacă e nemilos dar nu e bătrân,și nu arata urat. E foarte frumos,iar ochii lui au o culoare neobișnuită dar frumoasa. Culoarea mată a ochilor lui îmi place cel mai mult. Îl privesc analizând fiecare părticică din el. El era Măria Sa Jungkook? Sau era doar un fals.

-Măria Sa Kim Namjoon vrea ca tu sa te căsătorești cu fiica sa.
-Domnița,îți dorești asta? se uită la mine sorbind din ceai

Tata se uită spre mine și mă îndeamnă să spun "Da". Mă uit puțin timp spre Măria Sa și rostesc:

-Da,răspund nehotărâtă și speriată.
-Ma bucur sa aud asta! Atunci,sa ne căsătorim! zâmbește pe sub mustăți și se ridică aducând un vin roșu. Trebuie sa sărbătorim! Noroc!
-Noroc,spune tata și ciocnește paharul cu ceilalți.

Nu voiam să o fac,chiar daca el e frumos,și culoare ochilor lui mă înebunesc. Se pare că nici el nu vrea asta, chiar daca îsi joaca rolul mai bine decât mine.

-Bun,noi vă lăsăm. Îmi pare bine sa știu că va căsătoriți cu fiica mea. Va dorim doar cele bune. Va așteptăm la palat,spune tata făcând o plecăciune.
-Zi frumoasa domnița,spune Jungkook spre mine. Te aștept pe aici! adaugă el.

Sa o creadă el că voi veni aici. Nu suport comportamentul său autoritar. Iar zâmbetul lui fals mă face să înebunesc,chiar de nu vreau asta. Are acel ceva căruia nu îi poți rezista.

-La revedere Măria Ta,fac o plecăciune și urc în trăsură.

Pe drumul înapoi spre regat tata nu a spus nimic. Era deplină tăcere.
Tăcere.
Tăcere.
Și iar
tăcere.

-Te ai descurcat bine Hikari! Mă bucur că ai făcut ceea ce trebuie. Acum mă simt liniștit,rupe el tăcerea aproape de palat.

Nu răspund. Știe că nu vreau asta dar tot continua să mă streseze. Cum ajungem merg în camera mea. Merg la sertar și deschid scoțând niste frunze de varza. Nu contează ce caută varza acolo. O iau și merg jos cu pași repezi. Iepurașul meu era înfometat. Îi pun cele două frunze și îl privesc cum mănâncă.

-Willow,ești singura ce mă înțelege. Îmi pare rău că nu te am hrănit înainte să plec. E numai vina tatei.

Ea era iepuroaica mea. Tata mi a cumpărat-o când aveam 5 ani,iar de atunci o cresc. Culoarea ei este negru cu puțin alb. Ochii ei sunt de un albastru deschis,ca apa marii.
O mângâi apoi merg prin curtea regatului.

-Bună ziua Măria ta,spun oameni pe lângă care trec iar eu răspund printr-o plecăciune.

Merg în Piata Mare pentru că îmi plăceau oamenii de acolo. Ajuns și iau un măr de la prima masa.

-Măria Ta,bine ați venit pe aici. Va ajut cu ceva?
-Buna ziua Yuri,nu. Îți mulțumesc pentru mărul asta gustos,fac o plecăciune și merg mai departe.

Oameni erau atât de drăguți și mă făceau să mă simt mult mai bine,mai ales că tata mă face să mă simt ca ultimul om în perioada asta.

-Prințesă,nu va doriți un cățel? spune o fetiță având în brațe un cățeluș care plângea.
-Ou,de ce plânge,mă așez lângă ea și mângâi cățelul până când se oprește. Îl vreau fetițo! Dă-mi mie cățelul!

Îl iau și merg la palat.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 🌙