𝕄𝕪 𝓶𝓲𝓼𝓽𝓮𝓻𝓲𝓸𝓾𝓼 𝓀𝒾𝓃ℊ⚋ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Ten✯

Ajung acasă și mă uit în gol. Îmi aduc aminte că m am întâlnit cu Jungkook tot la acel spital blestemat și s a întâmplat...

Nu știu cum de nu am ripostat,de ce am făcut cum a vrut el?

Țin minte că voia să îmi spună ceva. Un secret. De asta am făcut-o cu el,pentru a afla secretul.

-Prințesă,ce faceți aici singura? se așează lângă mine Jaden
-Bine Jaden. Mă gândeam... Nu știu ce mi se întâmplă în ultimul timp. Uit tot ceea ce mi se întâmplă...
-Poate din cauza oboseli Hikari, își așează mana pe spatele meu. Sa ști că sunt aici să te ascult.
-Multumesc J,o îmbrățișez.

După ce Jaden pleacă mă ridic de jos și urc în camera mea.
Iau o hârtie și încep să scriu. Voiam să îi spun câteva lucruri lui Jungkook. Lucruri pe care nu i le puteam spune față în față.
Scot pana pe care o înmoi în cerneală și încep să scriu.

După ce termin mă ridic și o împachetez. Îi dau lui Jaden scrisoarea pentru a o trimite la palat și ies in curte.

Mă liniștea să mă plimb prin Piața mare,ceea ce și fac. Merg ușor alaturi de cățeluș.

Toată lumea mă salută făcând câte o plecăciune.

-Yuri,pot sa iau mărul asta? Arata extrem de bine.
-Desigur Măria Ta. E doar al vostru.
-Multumesc mult Yuri,zâmbesc și fac o plecăciune.

Continui sa merg și ajung față în față cu spitalul. Îmi era scârbă sa mai trec pe lângă el.

Când îmi amintesc ce am făcut aici,cu un om pe care îl urăsc din tot sufletul. Ce a fost în capul meu?

Intru pe ușă cea mare și mă uit în jur. De data asta aveam și o lanterna cu mine. Erau niște scări care duceau spre subsol. Decid sa merg acolo prima data pentru că nu am intrat niciodată în acea încăpere. Deschid ușa și vine un miros puternic de sânge.

-Ce miroase așa? îmi pun mana la nas înaintând. Sânge...cadavre.

Erau mai multe cadavre aruncare unul peste altul. Mirosul era insuportabil. Unele erau deja descompuse.

O iau la fugă și ies de acolo. Mă las in jos rezemată de ușă. Lacrimile îmi apar de nicăieri. De unde atâtea cadavre?

După ce îmi șterg lacrimile ies din spital. Cum ajung la aerul curat simt că respir. Fata mea era destul de traumatizantă. O iau la fugă luându-l în brațe pe micul cățel.

Cum ajung în curtea palatului mă așez pe o bancă. Simțeam că mă sufoc. Îmi pun mana la piept și încerc să îmi păstrez calmul.

-Hikari,ești bine? aud venind pe cineva care îmi atinge spatele.

Sar repede de pe banca speriindu-ma de acea persoana. Mă liniștesc când văd că era Giuliano.

-Usor Hikari,sunt doar eu. Ce ai pățit? Din nou un atac de panica?
-Da...nu am mai pățit de mult asta. Imi era frică că o să îmi revină.
-Hikari,sper sa că vei fi bine. Sunt aici daca ai nevoie sa vorbești cu mine.
-Multumesc Giuliano. Prefer sa stau singura un timp. Daca se poate.
-Normal,se ridică. Contactează-ma daca ai nevoie de cineva.

Dau din cap aprobator. El se ridică iar eu rămân jos. Cum se depărtează încep să plâng. Mă simțeam plina pe dinăuntru și era singura metodă de a mă descărca.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 🌙